Meniu

Sacramentele în slujba comuniunii şi misiunii

PARTEA A DOUA: CELEBRAREA MISTERULUI CREȘTIN
SECȚIUNEA A DOUA:
CELE ȘAPTE SACRAMENTE ALE BISERICII
CAPITOLUL AL TREILEA
SACRAMENTELE ÎN SLUJBA COMUNIUNII ȘI MISIUNII
  1. Care sunt sacramentele în slujba comuniunii și a misiunii?

    Două sacramente, Preoția și Căsătoria, conferă un har special pentru o misiune deosebită în Biserică în slujba edificării poporului lui Dumnezeu. Ele contribuie îndeosebi la comuniunea eclezială și la mântuirea celorlalți. [1533-1535]

SACRAMENTUL PREOȚIEI

  1. Ce este sacramentul Preoției?

    Este sacramentul grație căruia misiunea încredințată de Cristos apostolilor săi continuă să fie exercitată în Biserică, până la sfârșitul timpurilor. [1536]

  1. Pentru ce se numește sacramentul Preoției?

    Preoția indică un trup eclezial, din care se face parte printr-o consacrare specială (hirotonire), care, printr-un dar deosebit al Duhului Sfânt, permite exercitarea unei puteri sacre în numele și cu autoritatea lui Cristos în slujirea poporului lui Dumnezeu. [1537-1538]

  1. Cum se încadrează sacramentul Preoției în planul divin de mântuire?

    În vechea alianță găsim prefigurări ale acestui sacrament: slujirea leviților, preoția lui Aron și instituirea celor șaptezeci de “bătrâni” (Num 11,25). Aceste prefigurări își au împlinirea în Cristos Isus, care, prin jertfa crucii sale, este “un singur… mijlocitor între Dumnezeu și oameni” (1Tim 2,5), “mare preot după rânduiala lui Melchisedec” (Evr 5,10). Unica preoție a lui Cristos este făcută prezentă de preoția ministerială. [1539-1546] [1590-1591]

“Numai Cristos este adevăratul preot, ceilalți sunt slujitorii săi” (Sfântul Toma de Aquino).

  1. Din câte trepte se compune sacramentul Preoției?

    El se compune din trei trepte, care sunt de neînlocuit pentru structura organică a Bisericii: episcopatul, prezbiteratul și diaconatul. [1554] [1593]

  1. Care este efectul hirotonirii episcopale?

    Hirotonirea episcopală conferă plinătatea sacramentului Preoției, face din episcop succesorul legitim al apostolilor, îl inserează în colegiul episcopilor, împărtășind împreună cu papa și ceilalți episcopi grija pentru toate Bisericile și îi conferă funcțiile de a învăța, a sfinți și a conduce. [1557-1558] [1594]

  1. Care este funcția episcopului în Biserica particulară încredințată lui?

    Episcopul, căruia îi este încredințată o Biserică particulară, este principiul vizibil și fundamentul unității acestei Biserici, față de care îndeplinește, ca vicar al lui Cristos, funcția pastorală, ajutat de preoții și diaconii săi. [1560-1561]

  1. Care este efectul hirotonirii prezbiterale?

    Ungerea Duhului însemnează pe prezbiter cu un caracter spiritual de neșters, îl configurează cu Cristos-preotul și îl face capabil să acționeze în numele lui Cristos-capul. Fiind cooperator al ordinului episcopal, el este consacrat pentru a predica evanghelia, pentru a celebra cultul divin, mai ales Euharistia din care își trage forță slujirea sa, și pentru a fi păstorul credincioșilor. [1562-1567] [1595]

  1. Cum exercită preotul slujirea sa?

    Deși este hirotonit pentru o misiune universală, el o exercită într-o Biserică particulară, în fraternitate sacramentală cu ceilalți preoți, care formează “preoțimea” și care, în comuniune cu episcopul și în dependență de el, poartă responsabilitatea Bisericii particulare. [1568]

  1. Care este efectul hirotonirii diaconale?

    Diaconul, configurat cu Cristos slujitorul tuturor, este hirotonit pentru slujirea Bisericii, pe care el o îndeplinește sub autoritatea episcopului propriu, în privința slujirii cuvântului, a cultului divin, a conducerii pastorale și a carității. [1569-1571] [1596]

  1. Cum se celebrează sacramentul Preoției?

    Pentru fiecare dintre cele trei trepte, sacramentul Preoției este conferit prin impunerea mâinilor pe capul celui care primește hirotonirea din partea episcopului, care rostește solemna rugăciune de consacrare. Prin ea, episcopul invocă de la Dumnezeu, pentru cel care primește hirotonirea, revărsarea specială a Duhului Sfânt și a darurilor sale în vederea slujirii. [1572-1574] [1597]

  1. Cine poate conferi acest sacrament?

    Revine episcopilor hirotoniți în mod valid, ca succesori ai apostolilor, să confere cele trei grade ale sacramentului Preoției. [1575-1576] [1600]

  1. Cine poate să primească acest sacrament?

    Poate să-l primească în mod valid numai cel botezat de sex masculin: Biserica se recunoaște legată de această alegere făcută de însuși Domnul. Nimeni nu poate cere să primească sacramentul Preoției, ci trebuie să fie considerat adaptat slujirii de către autoritatea Bisericii. [1577-1578] [1598]

  1. Se cere celibatul pentru cel care primește sacramentul Preoției?

    Pentru episcopat se cere întotdeauna celibatul. Pentru prezbiterat, în Biserica latină sunt aleși în mod obișnuit bărbați credincioși care trăiesc celibatari și care vor să păstreze celibatul “pentru împărăția cerurilor” (Mt 19,12); în Bisericile Orientale nu este permis să se căsătorească după ce s-a primit hirotonirea. La diaconatul permanent pot să acceadă și bărbați deja căsătoriți. [1579-1580] [1599]

  1. Care sunt efectele sacramentului Preoției?

    Acest sacrament dăruiește o revărsare specială a Duhului Sfânt, care îl configurează pe cel hirotonit lui Cristos în tripla sa funcție de preot, profet și rege, conform respectivelor trepte ale sacramentului. Hirotonirea conferă un caracter spiritual de neșters: de aceea nu poate să fie repetată și nici conferită pentru un timp limitat. [1581-1589]

  1. Cu ce autoritate este exercitată preoția ministerială?

    Preoții hirotoniți, în exercitarea slujirii sacre, vorbesc și acționează nu prin autoritate proprie și nici prin mandatul sau prin delegarea comunității, ci în persoana lui Cristos-capul și în numele Bisericii. Prin urmare, preoția ministerială se deosebește în mod esențial, și nu numai prin grad, de preoția comună a credincioșilor, în slujba căreia Cristos a instituit-o. [1547-1553] [1592]

SACRAMENTUL CĂSĂTORIEI

  1. Care este planul lui Dumnezeu cu privire la bărbat și la femeie?

    Dumnezeu, care este iubire și care l-a creat pe om din iubire, l-a chemat să iubească. Creând bărbatul și femeia, i-a chemat, în Căsătorie, la o intimă comuniune de viață și de iubire între ei, “astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup” (Mt 19,6). Binecuvântându-i, Dumnezeu le-a spus: “Fiți rodnici și înmulțiți-vă” (Gen 1,28). [1601-1605]

  1. Pentru ce scopuri a instituit Dumnezeu Căsătoria?

    Legământul matrimonial dintre un bărbat și o femeie, întemeiat și structurat cu legi proprii de către Creator, este rânduit prin natura sa spre comuniunea și binele soților și spre nașterea și educarea copiilor. Unirea matrimonială, conform planului divin originar, este indisolubilă, așa cum afirmă Isus Cristos: “Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă” (Mc 10,9). [1659-1660]

  1. În ce mod păcatul amenință Căsătoria?

    Din cauza primului păcat, care a provocat și ruptura comuniunii dintre bărbat și femeie, dăruită de Creator, căsătoria este amenințată adesea de discordie și de infidelitate. Totuși, Dumnezeu, în milostivirea sa infinită, dăruiește bărbatului și femeii harul său pentru a realiza unirea vieților lor conform planului divin originar. [1606-1608]

  1. Ce învață Vechiul Testament despre Căsătorie?

    Dumnezeu, mai ales prin pedagogia legii și a profeților, ajută poporul său să maturizeze progresiv conștiința unicității și a indisolubilității Căsătoriei. Alianța nupțială a lui Dumnezeu cu Israelul pregătește și prefigurează alianța nouă realizată de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cu mireasa sa, Biserica. [1609-1611]

  1. Care este noutatea dăruită Căsătoriei de către Cristos?

    Isus Cristos nu numai că restabilește ordinea inițială voită de Dumnezeu, ci dăruiește harul pentru a trăi Căsătoria în noua demnitate de sacrament, care este semnul iubirii sale căsătorești față de Biserică: “Bărbaților, iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica” (Ef 5,25). [1612-1617] [1661]

  1. Căsătoria este o obligație pentru toți?

    Căsătoria nu este o obligație pentru toți. Îndeosebi Dumnezeu cheamă bărbați și femei să-l urmeze pe Domnul Isus pe calea fecioriei sau a celibatului pentru împărăția lui Dumnezeu, renunțând la marele bine al Căsătoriei pentru a se îngriji de cele ale Domnului și a căuta să-i placă, devenind semn al primatului absolut al iubirii lui Cristos și al așteptării arzătoare a venirii sale glorioase. [1618-1620]

  1. Cum se celebrează sacramentul Căsătoriei?

    Deoarece Căsătoria stabilește pe soți într-o stare publică de viață în Biserică, celebrarea sa liturgică este publică, în prezența preotului (sau a martorului calificat al Bisericii) și a altor martori. [1621-1624]

  1. Ce este consimțământul matrimonial?

    Consimțământul matrimonial este voința, exprimată de un bărbat și de o femeie, de a se dărui reciproc și definitiv, cu scopul de a trăi o alianță de iubire fidelă și rodnică. Deoarece consimțământul face Căsătoria, el este indispensabil și de neînlocuit. Pentru a face validă Căsătoria, consimțământul trebuie să aibă ca obiect adevărata Căsătorie și să fie un act uman, conștient și liber, nu determinat de violență sau constrângeri. [1625-1632] [1662-1663]

  1. Ce se cere atunci când unul dintre miri nu este catolic?

    Pentru a fi licite, căsătoriile mixte (dintre un/o catolic(ă) și un/o botezat(ă) necatolic(ă)) cer permisiunea autorității ecleziastice. Cele cu disparitate de cult (dintre un/o catolic(ă) și un/o nebotezat(ă)) pentru a fi valide au nevoie de o dispensă. În orice caz, este esențial ca soții să nu excludă acceptarea scopurilor și a proprietăților esențiale ale Căsătoriei și ca soțul catolic să confirme angajamentele, cunoscute și de celălalt soț, de a păstra credința și de a asigura Botezul și educarea catolică a copiilor. [1633-1637]

  1. Care sunt efectele sacramentului Căsătoriei?

    Sacramentul Căsătoriei dă naștere unei legături perpetue și exclusive între soți. Însuși Dumnezeu pecetluiește consimțământul mirilor. Prin urmare, Căsătoria încheiată și consumată între botezați nu poate fi desfăcută niciodată. De asemenea, acest sacrament conferă mirilor harul necesar pentru a ajunge la sfințenie în viața conjugală și pentru primirea responsabilă a copiilor și educarea lor. [1638-1642]

  1. Care sunt păcatele contrare în mod grav sacramentului Căsătoriei?

    Ele sunt: adulterul; poligamia, deoarece contrazice demnitatea egală dintre bărbat și femeie, unicitatea și exclusivitatea iubirii conjugale; refuzarea fecundității, care privează viața conjugală de darul copiilor; și divorțul, care contravine indisolubilității. [1645-1648]

  1. Când admite Biserica separarea fizică a soților?

    Biserica admite separarea fizică a soților atunci când coabitarea lor a devenit, din motive grave, practic, imposibilă, chiar dacă dorește o reconciliere a lor. Însă ei, atât timp cât trăiește soțul (soția), nu sunt liberi să încheie o nouă unire, afară de cazul în care Căsătoria lor este nulă și este declarată ca atare de autoritatea ecleziastică. [1629] [1649]

  1. Care este atitudinea Bisericii față de divorțații recăsătoriți?

    Fidelă Domnului, Biserica nu poate recunoaște ca și Căsătorie unirea celor divorțați recăsătoriți civil: “Oricine își lasă femeia și se însoară cu alta, comite adulter cu ea. Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se mărită cu un altul, comite adulter” (Mc 10,11-12). Față de ei, Biserica îndeplinește o grijă atentă, invitându-i la o viață de credință, la rugăciune, la fapte de dragoste și la educarea creștină a copiilor. Dar ei nu pot primi dezlegarea sacramentală, nici să meargă la Împărtășania euharistică, nici să exercite anumite responsabilități ecleziale, atât timp cât durează această situație, care contrastează în mod obiectiv cu legea lui Dumnezeu. [1650-1651] [1665]

  1. De ce este numită familia creștină și Biserică domestică?

    Pentru că familia manifestă și înfăptuiește natura comunională și familială a Bisericii ca familie a lui Dumnezeu. Fiecare membru, conform propriului rol, exercită preoția baptismală, contribuind la a face din familie o comunitate de har și de rugăciune, o școală a virtuților umane și creștine, locul primei vestiri a credinței față de copii. [1655-1658] [1666]

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *