Meniu

Sacramentele iniţierii creştine

PARTEA A DOUA: CELEBRAREA MISTERULUI CREȘTIN
SECȚIUNEA A DOUA:
CELE ȘAPTE SACRAMENTE ALE BISERICII
  1. Cum se împart sacramentele Bisericii?

    Se împart în: sacramentele inițierii creștine (Botezul, Mirul și Euharistia); sacramentele vindecării (Pocăința și Ungerea bolnavilor); sacramentele în slujirea comuniunii și a misiunii (Preoția și Căsătoria). Ele marchează momentele importante ale vieții creștine. Toate sacramentele sunt îndreptate spre Euharistie “ca spre scopul lor” (Sfântul Toma de Aquino). [1210-1211]

CAPITOLUL ÎNTÂI
SACRAMENTELE INIȚIERII CREȘTINE
  1. Cum se realizează inițierea creștină?

    Ea se realizează prin sacramentele care pun temelia vieții creștine: credincioșii, renăscuți prin Botez, sunt întăriți de Confirmațiune (Mir) și sunt hrăniți de Euharistie. [1212] [1275]

SACRAMENTUL BOTEZULUI

  1. Ce denumire are primul sacrament al inițierii?

    Înainte de toate are denumirea de “botez” datorită ritului central cu care este celebrat: a boteza înseamnă “a cufunda” în apă. Cel care este botezat este cufundat în moartea lui Cristos și învie împreună cu el ca “nouă creatură” (2Cor 5,17). Se mai numește și “baia renașterii și reînnoirii în Duhul Sfânt” (Tit 3,5) și “iluminare”, pentru că cel botezat devine “fiu al luminii” (Ef 5,8). [1213-1216] [1276-1277]

  1. Cum este prefigurat Botezul în vechea alianță?

    În vechea alianță sunt diferite prefigurări ale Botezului: apa, izvor de viață și de moarte; arca lui Noe, care salvează prin intermediul apei; trecerea Mării Roșii, care eliberează Israelul din sclavia egipteană; trecerea Iordanului, care introduce Israelul în Țara Promisă, imagine a vieții veșnice. [1217-1222]

  1. Cine duce la împlinire aceste prefigurări?

    Isus Cristos, care, la începutul vieții sale publice, a fost botezat de Ioan Botezătorul în Iordan; pe cruce, din coasta sa străpunsă, revarsă sânge și apă, semne ale Botezului și Euharistiei, și după învierea sa încredințează apostolilor această misiune: “Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28,19-20). [1223-1224]

  1. De când și cui administrează Biserica Botezul?

    Din ziua de Rusalii Biserica administrează Botezul celui care crede în Isus Cristos. [1226-1228]

  1. În ce constă ritul esențial al Botezului?

    Ritul esențial al acestui sacrament constă în cufundarea în apă a candidatului sau în a turna apă pe cap, în timp ce este invocat numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. [1229-1245] [1278]

  1. Cine poate să primească Botezul?

    Poate primi Botezul orice persoană care încă nu a fost botezată. [1246-1252]

  1. De ce Biserica botează copiii?

    Pentru că, fiind născuți cu păcatul strămoșesc, ei au nevoie să fie eliberați de puterea Celui Rău și să fie transferați în împărăția libertății fiilor lui Dumnezeu. [1250]

  1. Ce se cere unuia care trebuie să primească Botezul?

    De la cel care trebuie să primească Botezul se cere profesiunea de credință, exprimată personal în cazul adultului, sau de către părinți și de către Biserică, în cazul copilului. Și nașul sau nașa și întreaga comunitate bisericească au o parte de responsabilitate în pregătirea pentru Botez (catehumenat), ca și în dezvoltarea credinței și a harului baptismal. [1253-1255]

  1. Cine poate să boteze?

    Celebranții obișnuiți ai Botezului sunt episcopul și preotul; în Biserica latină este și diaconul. În caz de necesitate, poate boteza oricine, cu condiția să intenționeze să facă ceea ce face Biserica. El toarnă apă pe capul candidatului și rostește formula trinitară baptismală: “Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. [1256] [1284]

  1. Este necesar Botezul pentru mântuire?

    Botezul este necesar pentru mântuire pentru cei cărora le-a fost vestită evanghelia și care au posibilitatea de a cere acest sacrament. [1257]

  1. Se poate mântui cineva fără Botez?

    Deoarece Cristos a murit pentru mântuirea tuturor, se pot mântui, fără Botez, și cei care mor pentru cauza credinței (Botezul sângelui), catehumenii și toți cei care sub impulsul harului, fără a-l cunoaște pe Cristos și Biserica, îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu și se străduiesc să împlinească voința sa (Botezul dorinței). Cât privește copiii morți fără Botez, Biserica, în liturgia sa, îi încredințează milostivirii lui Dumnezeu. [1258-1261] [1281-1283]

  1. Care sunt efectele Botezului?

    Botezul iartă păcatul strămoșesc, toate păcatele personale și pedepsele datorate păcatului; face părtaș la viața divină trinitară, prin harul sfințitor; face părtaș la harul îndreptățirii, care încorporează în Cristos și în Biserica sa; face părtaș la preoția lui Cristos și constituie fundamentul de comuniune cu toți creștinii; dăruiește virtuțile teologale și darurile Duhului Sfânt. Cel botezat aparține pentru totdeauna lui Cristos: de fapt, este însemnat cu sigiliul de neșters al lui Cristos (caracterul). [1262-1274] [1279-1280]

  1. Ce semnificație capătă numele creștin primit la Botez?

    Numele este important deoarece Dumnezeu îl cunoaște pe fiecare pe nume, adică în unicitatea sa. Prin Botez, creștinul primește în Biserică propriul nume, de preferință cel al unui sfânt, în așa fel încât acesta să-i ofere celui botezat un model de sfințenie și să-i asigure mijlocirea sa la Dumnezeu. [2156-2159] [2167]

SACRAMENTUL MIRULUI

  1. Care este locul Mirului în planul divin al mântuirii?

    În vechea alianță, profeții au vestit comunicarea Duhului Domnului lui Mesia așteptat și întregului popor mesianic. Întreaga viață și misiune a lui Isus se desfășoară într-o comuniune totală cu Duhul Sfânt. Apostolii îl primesc pe Duhul Sfânt la Rusalii și vestesc “faptele minunate ale lui Dumnezeu” (Fap 2,11). Ei comunică celor nou botezați, prin impunerea mâinilor, darul aceluiași Duh. De-a lungul secolelor Biserica a continuat să trăiască din Duhul Sfânt și să-l comunice fiilor săi. [1285-1288] [1315]

  1. De ce se numește Mir sau Confirmațiune?

    Se numește Mir (în Bisericile Orientale: Miruire cu Sfântul Myron) datorită ritului său esențial care este ungerea. Se numește Confirmațiune, deoarece confirmă și întărește harul baptismal. [1289]

  1. Care este ritul esențial al Mirului?

    Ritul esențial al Mirului este ungerea cu sfânta crismă (untdelemn amestecat cu balsam, consacrat de episcop), care se face cu impunerea mâinii din partea slujitorului sacru care rostește cuvintele sacramentale proprii ritului. În Occident, această ungere se face pe fruntea celui botezat cu aceste cuvinte: “Primește pecetea darului Duhului Sfânt”. În Bisericile Orientale de rit bizantin, ungerea se face și pe alte părți ale trupului, cu formula: “Pecetea darului Duhului Sfânt”. [1290-1301] [1318] [1320-1321]

  1. Care este efectul Mirului?

    Efectul Mirului este revărsarea specială a Duhului Sfânt, ca aceea de la Rusalii. Această revărsare imprimă în suflet un caracter de neșters și aduce o creștere a harului baptismal: înrădăcinează mai profund în filiația divină; unește mai trainic cu Cristos și cu Biserica sa; revigorează în suflet darurile Duhului Sfânt; dăruiește o forță specială pentru a mărturisi credința creștină. [1302-1305] [1316-1317]

  1. Cine poate primi acest sacrament?

    Poate și trebuie să-l primească, o singură dată, cel care deja a fost botezat, care, pentru a-l primi în mod eficace, trebuie să fie în stare de har. [1306-1311] [1319]

  1. Cine este administrează sacramentul Mirului?

    Celebrantul originar este episcopul. Astfel se arată legătura celui miruit cu Biserica în dimensiunea sa apostolică. Atunci când preotul conferă acest sacrament – așa cum se întâmplă în mod obișnuit în Orient și, în cazuri deosebite, în Occident – legătura cu episcopul și cu Biserica este exprimată de preot, colaborator al episcopului, și de sfânta crismă, consacrată de episcop. [1312-1314]

SACRAMENTUL EUHARISTIEI

  1. Ce este Euharistia?

    Este însăși jertfa trupului și sângelui Domnului Isus, pe care el a instituit-o pentru a perpetua peste secole, până la întoarcerea sa, jertfa crucii, încredințând astfel Bisericii sale memorialul morții și învierii sale. Este semnul unității, legătura dragostei, ospățul pascal, în care este primit Cristos, sufletul este umplut de har și este dăruită arvuna vieții veșnice. [1322-1323] [1409]

  1. Când a instituit Isus Cristos Euharistia?

    A instituit-o în Joia Sfântă, “în noaptea în care era vândut” (1Cor 11,23), în timp ce celebra cu apostolii săi Ultima Cină. [1323] [1337-1340]

  1. Cum a instituit-o?

    După ce i-a adunat pe apostolii săi în cenacol, Isus a luat în mâinile sale pâinea, a frânt-o și le-a dat-o lor spunând: “Luați și mâncați din aceasta toți: acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi”. Apoi a luat în mâinile sale potirul cu vin și le-a spus: “Luați și beți din acesta toți: acesta este potirul sângelui meu, al noului și veșnicului legământ, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Faceți aceasta în amintirea mea”. [1337-1340] [1365,1406]

  1. Ce reprezintă Euharistia în viața Bisericii?

    Este izvorul și culmea întregii vieți creștine. În Euharistie se află culmea acțiunii sfințitoare a lui Dumnezeu față de noi și a cultului nostru față de el. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuși, Paștele nostru. Euharistia exprimă și realizează comuniunea vieții divine și unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharistică ne unim deja cu liturgia din cer și anticipăm viața veșnică. [1324-1327] [1407]

  1. Cum este numit acest sacrament?

    Bogăția insondabilă a acestui sacrament se exprimă cu diferite denumiri, care evocă aspecte deosebite ale sale. Cele mai obișnuite sunt: Euharistie, sfânta Liturghie, Cina Domnului, frângerea pâinii, celebrare euharistică, memorialul pătimirii, morții și învierii Domnului, jertfă sfântă, sfânta și dumnezeiasca Liturghie, sfintele taine, Preasfântul Sacrament al altarului, sfânta Împărtășanie. [1328-1332]

  1. Cum se încadrează Euharistia în planul divin al mântuirii?

    În vechea alianță Euharistia este prevestită mai ales în cina pascală anuală, celebrată în fiecare an de evrei cu pâine azimă, ca amintire a plecării neașteptate și eliberatoare din Egipt. Isus o vestește în învățătura sa și o instituie celebrând cu apostolii săi Ultima Cină în timpul unui ospăț pascal. Biserica, fidelă față de porunca Domnului: “Faceți aceasta în amintirea mea” (1Cor 11,24), a celebrat mereu Euharistia, mai ales duminica, ziua învierii lui Isus. [1333-1344]

  1. Cum se desfășoară celebrarea Euharistiei?

    Se desfășoară în două momente mari, care formează un singur act de cult: liturgia cuvântului, care cuprinde proclamarea și ascultarea cuvântului lui Dumnezeu; liturgia euharistică, ce cuprinde prezentarea pâinii și vinului, rugăciunea sau anafora, care conține cuvintele consacrării, și împărtășania. [1345-1355] [1408]

  1. Cine este slujitorul sacru al Euharistiei?

    Este episcopul sau preotul, hirotonit în mod valid, care acționează în persoana lui Cristos-capul și în numele Bisericii. [1348] [1411]

  1. Care sunt elementele esențiale și necesare pentru a realiza Euharistia?

    Sunt pâinea din grâu și vinul din struguri. [1412]

  1. În ce sens Euharistia este memorialul jertfei lui Cristos?

    Euharistia este memorial în sensul că face prezent și actual jertfa pe care Cristos a oferit-o Tatălui, o dată pentru totdeauna, pe cruce, în favoarea omenirii. Caracterul de jertfă al Euharistiei se manifestă în înseși cuvintele consacrării: “Acesta este trupul meu dăruit pentru voi” și “Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi” (Lc 22,19-20). Jertfa crucii și jertfa Euharistiei sunt o unică jertfă. Sunt identici victima și cel care oferă, este diferit doar modul de a se oferi: în mod sângeros pe cruce, în mod nesângeros în Euharistie. [1362-1367]

  1. În ce mod participă Biserica la jertfa euharistică?

    În Euharistie, jertfa lui Cristos devine și jertfa mădularelor trupului său. Viața credincioșilor, lauda lor, suferința lor, rugăciunea lor, munca lor sunt unite cu cele ale lui Cristos. Ca jertfă, Euharistia este oferită și pentru toți credincioșii vii și răposați, ca reparare a păcatelor tuturor oamenilor și pentru a obține de la Dumnezeu binefaceri spirituale și vremelnice. La ofranda lui Cristos este unită și Biserica din cer. [1368-1372] [1414]

  1. Cum este prezent Isus în Euharistie?

    Isus Cristos este prezent în Euharistie în mod unic și incomparabil. De fapt, este prezent în mod adevărat, real, substanțial: cu trupul său și sângele său, cu sufletul său și dumnezeirea sa. Deci este prezent în ea în mod sacramental, adică sub speciile euharistice ale pâinii și vinului, Cristos în întregime: Dumnezeu și om. [1373-1375] [1413]

  1. Ce înseamnă transsubstanțiere?

    Transsubstanțiere înseamnă schimbarea întregii substanțe a pâinii în substanța Trupului lui Cristos și a întregii substanțe a vinului în substanța Sângelui. Această schimbare se realizează în rugăciunea euharistică, prin eficacitatea cuvântului lui Cristos și a acțiunii Duhului Sfânt. Totuși, caracteristicile sensibile ale pâinii și vinului, adică “speciile euharistice”, rămân nealterate. [1376-1377] [1413]

  1. Frângerea pâinii îl împarte pe Cristos?

    Frângerea pâinii nu-l împarte pe Cristos: el este prezent în întregime în fiecare specie euharistică și în toate părțile sale. [1377]

  1. Până când continuă prezența euharistică a lui Cristos?

    Ea continuă atât timp cât subzistă speciile euharistice. [1377]

  1. Ce tip de cult se datorează sacramentului Euharistiei?

    Se datorează cultul de latrie, adică de adorație, rezervat numai lui Dumnezeu atât în timpul celebrării euharistice, cât și în afara ei. De fapt, Biserica păstrează cu cea mai mare atenție ostiile consacrate, le duce la bolnavi și la alte persoane care nu pot participa la sfânta Liturghie, le prezintă pentru adorația solemnă a credincioșilor, le poartă în procesiune și invită la vizitarea și adorația frecventă a Preasfântului Sacrament păstrat în tabernacol. [1378-1381] [1418]

  1. Pentru ce este Euharistia ospăț pascal?

    Euharistia este ospăț pascal deoarece Cristos, realizând în mod sacramental Paștele său, ne dăruiește Trupul său și Sângele său, oferite ca hrană și băutură, și ne unește cu el și între noi în jertfa sa. [1382-1384] [1391-1396]

  1. Ce semnifică altarul?

    Altarul este simbolul lui Cristos însuși, prezent ca victimă de jertfă (altar-jertfa crucii) și ca aliment ceresc ce ni se dăruiește (altar-masă euharistică). [1383] [1410]

  1. Când obligă Biserica să se participe la sfânta Liturghie?

    Biserica îi obligă pe credincioși să participe la sfânta Liturghie în fiecare duminică și în sărbătorile de poruncă și recomandă să se participe la ea și în celelalte zile. [1389] [1417]

  1. Când trebuie să se primească sfânta Împărtășanie?

    Biserica recomandă credincioșilor care participă la sfânta Liturghie să primească și sfânta Împărtășanie având dispozițiile cuvenite, stabilind obligația de a primi sfânta Împărtășanie cel puțin la Paște. [1389]

  1. Ce se cere pentru a primi sfânta Împărtășanie?

    Pentru a primi sfânta Împărtășanie trebuie să fim pe deplin încorporați Bisericii Catolice și să fim în stare de har, adică fără conștiința de păcat de moarte. Cel care este conștient că a comis un păcat grav trebuie să primească sacramentul Reconcilierii înainte de a merge la Împărtășanie. Sunt importante și spiritul de reculegere și de rugăciune, respectarea postului stabilit de Biserică și atitudinea trupului (gesturile, hainele), în semn de respect față de Cristos. [1385-1389] [1415]

  1. Care sunt roadele sfintei Împărtășanii?

    Sfânta Împărtășanie mărește unirea noastră cu Cristos și cu Biserica sa, păstrează și reînnoiește viața de har primită la Botez și la Mir și ne face să creștem în iubire față de aproapele. Fortificându-ne în dragoste, șterge păcatele lesne-iertătoare și ne ferește în viitor de păcatele de moarte. [1391-1397] [1416]

  1. Când se poate administra creștinilor sfânta Împărtășanie?

    Slujitorii catolici administrează în mod licit sfânta Împărtășanie membrilor Bisericilor Orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, atunci când aceștia o cer în mod spontan și au dispoziția cuvenită.
    Pentru membrii celorlalte comunități ecleziale, slujitorii catolici administrează în mod licit sfânta Împărtășanie credincioșilor care, din motive grave, o cer în mod spontan, au dispoziția cuvenită și manifestă credința catolică în ceea ce privește sacramentul. [1398-1401]

  1. De ce Euharistia este “garanția gloriei viitoare”?

    Pentru că Euharistia ne umple de orice har și binecuvântare a cerului, ne întărește pentru pelerinajul din această viață și ne face să dorim viața veșnică, unindu-ne deja cu Cristos înălțat la dreapta Tatălui, cu Biserica din cer, cu Preafericita Fecioară și cu toți sfinții. [1402-1405]

În Euharistie noi frângem “unica pâine, care este medicament al nemuririi, antidot pentru a nu muri, ci pentru a trăi în Isus Cristos pentru totdeauna” (Sfântul Ignațiu din Antiohia).

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *