Preoţia

Tainele de slujire, Preoția și Căsătoria sunt destinate slujirii lui Dumnezeu și aproapelui.

Isus a întemeiat Taina Preoției la Cina cea de Taină, poruncindu-le apostolilor: "Faceți aceasta în amintirea Mea"(Lc 22,19). După Înviere, El li s-a arătat apostolilor și le-a spus: "Luați Spirit Sfânt, celor care le veți ierta păcatele, iertate vor fi, iar cărora le veți ține, ținute vor fi"(In 20,22-23).

Prin aceste cuvinte, le-a dăruit apostolilor puterea de a-i învăța pe oameni Cuvântul Evangheliei, de a-i sfinți prin administrarea Sfintelor Taine și de a-i conduce la mântuire. Apostolii au ales apoi dintre creștini oameni vrednici, asupra cărora se rugau și își puneau mâinile și care primeau astfel Preoția prin puterea Spiritului Sfânt. Această lucrare continuă până astăzi în Biserică.

Definiție: Preoția este Taina instituită de Isus Hristos, prin care oameni anume pregătiți primesc, prin rugăciune și punerea mâinilor, harul sfințitor și puterea de a învăța, sfinți și conduce poporul la mântuire.

Taina Preoției cuprinde trei trepte:

• episcopatul;
• preoția;
• diaconatul.

Celebrare:

Taina Preoției este conferită în cadrul Sfintei Liturghii, prin punerea mâinilor de către episcop și rostirea rugăciunii de consacrare.

Cea mai înaltă treaptă a preoției este cea de episcop(arhiereu). Acesta primește plinătatea preoției și este urmaș direct al apostolilor. Episcopul are puterea de a săvârși toate Sfintele Slujbe, de a învăța, sfinți și conduce poporul lui Dumnezeu. În timpul slujbelor, episcopul îl reprezintă pe însuși Isus. El primește spre păstorire o comunitate numită eparhie, spre binele căreia lucrează.

Preotul aparține celei de-a doua trepte a ierarhiei bisericești. El primește puterea de a învăța Cuvântul lui Dumnezeu, de a celebra Sfintele Taine. Preotul nu poate administra Taina Preoției și nu poate săvârși sfințirea Sfântului Mir. El primește spre păstorire o comunitate de credincioși, numită parohie.

Preotul este părintele spiritual al credincioșilor, colaborator al episcopului și împreună cu acesta este responsabil de binele Bisericii.

Diaconul se află pe treapta cea mai de jos a ierarhiei bisericești. El este hirotonit pentru slujire și nu pentru Preoție. El îl ajută pe preot și episcop la săvârșirea serviciului divin și nu poate săvârși singur nici una din slujbele Bisericii.

Celebranții Tainei Preoției sunt doar Episcopii. Primitorul acestei Sfinte Taine trebuie să fie un bărbat botezat, cu o pregătire corespunzătoare, sănătos din punct de vedere fizic și psihic, care face dovada credinței sale prin viața morală pe care o duce.

Roadele Preoției sunt:

• Taina Preoției imprimă în suflet un semn de neșters. Aceasta înseamnă că ea nu se poate repeta și că cel care o primește, chiar dacă din anumite motive nu-și exercită preoția, rămâne preot pentru totdeauna;
• cel care primește Taina Preoției, primește darurile Spiritului Sfânt, pentru a putea îndeplini așa cum se cuvine slujirea în care a fost așezat.