Rugăciunea

"Rugați-vă neîncetat" (1Tes 5,17).

Oamenii nu pot trăi singuri. Pentru a stabili relații între ei și a comunica unii cu alții se folosesc de cuvinte.

Pentru a se apropia de Dumnezeu, care este izvorul vieții și a tot binele, ei au nevoie de rugăciune.

În rugăciune, omul Îl caută, Îl cheamă pe Dumnezeu și își deschide inima către iubirea Sa.

Definiție: Rugăciunea este înălțarea gândului și a inimii către Dumnezeu, pentru a-I vorbi; este convorbirea omului cu Dumnezeu.

Oamenii s-au rugat dintotdeauna lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură, Psalmii sunt adevărate rugăciuni. În psalmi, omul stă în fața lui Dumnezeu cu inima deschisă prezentându-i necazurile, bucuriile și dorințele sale.

În Noul Testament, imaginea lui Isus care se roagă Tatălui este modelul oricărei rugăciuni. El s-a rugat de multe ori în timpul vieții Sale publice:

• când a fost ispitit în pustiu(Mt 4,1-11);
• la alegerea apostolilor(Lc 6,12-16);
• înainte de a fi prins și judecat(Mc 14,32-42).

Pentru Isus, rugăciunea înseamnă ascultare deplină de voința Tatălui: "Nu voia Mea, ci voia Ta să fie, Părinte."(Lc. 22,42).

Isus i-a învățat pe apostoli să se roage, iar prin ei și pe noi. El le-a spus că a te ruga înseamnă să vorbești cu Dumnezeu nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu inima. Cu privire la rugăciune, El le-a zis:

"(…)tu, când te rogi, intră în cămara ta și roagă-te în ascuns Tatălui tău, iar Tatăl tău care vede în ascuns te va răsplăti" (Mt 6,6).

Isus i-a învățat pe apostoli să Îl cheme pe Dumnezeu, spunându-i Tată, așa ca niște fii adevărați. El le-a zis, voi așa să vă rugați:

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vină Împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău (Mt 6,9-13).

Pentru că ne-a lăsat-o Domnul Isus, rugăciunea Tatăl nostru este numită și rugăciune Domnească. Ea este cea mai importantă rugăciune a creștinilor.

Această rugăciune este alcătuită dintr-un cuvânt de laudă și șapte cereri. Cuvântul de laudă este: "Tatăl nostru care ești în ceruri". Cuvântul tată ne amintește că Dumnezeu este Tatăl nostru, care este în ceruri și care ne cheamă la sfințenie.

În prima cerere: "sfințească-se numele Tău", cerem ca numele cel sfânt al lui Dumnezeu să fie cunoscut, iubit, cinstit și lăudat de toți oamenii.

În cea de-a doua cerere: "vie Împărăția Ta", cerem ca Împărăția lui Dumnezeu să domnească în noi și în lume și ca după această viață să dobândim Împărăția cerurilor.

În a treia cerere: "fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ" cerem ca toți oamenii de pe pământ să împlinească voia lui Dumnezeu cu bucurie, așa cum o împlinesc îngerii și sfinții în cer.

"Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", este cea de-a patra cerere, în care îi cerem lui Dumnezeu să ne dea în fiecare zi cele necesare pentru trup și suflet. Cerem să putem împărți ceea ce avem, cu toți cei cărora le este foame de pâine sau de iubire.

În cererea a cincea, "și ne iartă păcatele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri", cerem ca Dumnezeu să ne ierte păcatele, așa cum îi iertăm și noi pe cei care ne-au greșit; să ne facă oameni ai iertării, pentru a fi împăcați cu El.

În a șasea cerere, "și nu ne duce pe noi în ispită", cerem ca Dumnezeu să ne dea puterea ca încercările și ispitele să nu ne doboare, ci să ne întărească în credință, speranță și iubire.

În cererea a șaptea, "ci ne mântuiește de rău", cerem ca Dumnezeu să ne ferească de orice rău sufletesc și trupesc, deoarece fără ajutorul Său nu putem face nimic.

Cuvântul "Amin" de la sfârșit, înseamnă "așa să fie" și arată încrederea că rugăciunea noastră va fi ascultată.

Pentru că este convorbire cu Dumnezeu, rugăciunea este necesară tuturor celor care au ajuns la vârsta priceperii.

Pentru a fi ascultată, rugăciunea trebuie făcută cu: evlavie, umilință, supunere, statornicie și încredere.

Rugăciunea este făcută cu evlavie atunci când alungăm din mintea noastră orice gând care nu este legat de rugăciune.

Ne rugăm cu umilință când ne recunoaștem în fața lui Dumnezeu păcatele și ne pare rău că le-am săvârșit, așa cum i-a părut vameșului din pilda vameșul și fariseul (Lc 18,10-14).

Cu supunere ne rugăm atunci când suntem dispuși să acceptăm tot ceea ce Dumnezeu ne oferă, chiar și suferințele.

Astfel este rugăciunea lui Isus în Grădina Măslinilor (Mt 26,39).

Cu statornicie ne rugăm atunci când nu încetăm a ne ruga chiar dacă Dumnezeu nu ne îndeplinește imediat cererile, precum în "Pilda judecătorului nedrept și a văduvei"(Lc 18,1-8).

Ne rugăm cu încredere, când sperăm că Dumnezeu ne va da cele de trebuință la timpul potrivit. Încrederea ne ajută să fim perseverenți în rugăciune. Isus spune: "Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide"(Mt. 7,7-8).

Rugăciunea este de mai multe feluri, și anume: de cerere, de mulțumire, de ispășire, de laudă.

În rugăciune ne putem adresa nu doar lui Dumnezeu, ci și sfinților și Fecioarei Maria, care au puterea de a mijloci pentru noi. Cele mai importante rugăciuni sunt: Tatăl nostru, Împărate Ceresc, Născătoare de Dumnezeu, Îngerașul și altele.