Meniu

Viaţa în Hristos – Fericirile

"…orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul" (Fil4,8).

Virtuțile

Virtuțile sunt calități, însușiri pozitive ale omului care urmărește mod constant binele. Prin ele omul împlinește cu bună știință voia lui Dumnezeu.

Virtuțile se dobândesc prin repetare îndelungată și permit persoanei nu doar să facă fapte bune, ci și să dea ce are mai bun în ea.

Se disting două categorii de virtuți:

  • virtuți umane;
  • virtuți teologale.

Virtuțile umane sunt: înțelepciunea, dreptatea, tăria și cumpătarea. Acestea sunt deprinderi manifestate de o persoană în practica vieții. Virtuțile umane sunt dobândite prin puterile cu care suntem înzestrați. Practicarea și dezvoltarea lor ne face capabili nu doar să căutăm și să dobândim binele, ci și să realizăm ceea ce este cu adevărat bine pentru viața noastră.

Înțelepciunea

Este virtutea prin care omul discerne în orice împrejurare adevăratul său bine și alege mijloacele cele mai potrivite pentru a-l împlini. Este numită vizitiul virtuților, pentru că ea conduce celelalte virtuți. Roadele ei sunt: prevederea, ascultarea de sfatul cel bun , și paza bună.

Isus spune: "Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Mt.10,16).

Dreptatea

Este virtutea care constă în voința de a-I da lui Dumnezeu și aproapelui ceea ce li se cuvine. Prin ea oamenii își îndeplinesc datoriile față de Dumnezeu și față de aproapele. Dreptatea dispune la respectarea drepturilor fiecăruia și la stabilirea unor relații armonioase între oameni. În Sfânta Scriptură cuvântul dreptate are înțeles de sfințenie, adică de trăire după voia lui Dumnezeu. În acest sens bătrânul Simeon este numit "drept și temător de Dumnezeu"(Lc 2,25).

Tăria

Este virtutea care în dificultăți asigură fermitate și statornicie în urmarea binelui. Virtutea tăriei ne face capabili să învingem teama și să înfruntăm încercările și persecuțiile Cea mai mare dovadă de tărie ne-a dat-o Isus, care a biruit toate suferințele și ispitele. Exemplul lui l-au urmat toți sfinții și martirii și trebuie să o urmeze orice creștin. Roadele tăriei sunt: răbdarea și statornicia.

Cumpătarea

Este virtutea care temperează atracțiile plăcerilor, păstrându-le în limitele bunei cuviințe. Prin ea oamenii pun măsura cuvenită în cuvinte, îmbrăcăminte, mâncare, băutură adică în toată purtarea sa. Este numită normă sau măsură și oprește pornirile spre păcat. Roadele cumpătării sunt: blândețea, smerenia, buna cuviință.

De reținut!

  • Prin virtuți omul împlinește cu bună știință voia lui Dumnezeu.
  • Virtuțile se dobândesc prin repetare îndelungată.
  • Virtuțile trebuie să se manifeste prin fapte.

Aplicații

Completează spațiile punctate cu răspunsul potrivit:

  • Regele Solomon a rezolvat conflictul dintre cele două femei cu …………. și a împărțit ……….. așa cum se cuvine.
  • În lupta cu uriașul Goliat, David a dat dovadă de ………….
  • La vârsta de 12 ani Isus le vorbea celor din Templu cu …………..
  • Prezentați întâmplări care să ilustreze virtuțile morale.
  • Știind că sfinții sunt modele pentru viața oricărui creștin, povestiți întâmplări din viețile acestora și subliniați virtutea care îi caracteriza.


Dumnezeu, izvorul virtuților


Scara virtuților


David și Goliat


Judecata lui Solomon


Sfântul Nicolae


Isus în templu

Virtuțile teologale

În textul biblic de la 1Cor 13,13 aflăm că virtuțile teologale sunt: credința, speranța și iubirea. Se numesc teologale pentru că sunt daruri gratuite de la Dumnezeu și îl pun pe om în relație directă cu Dumnezeu. Ele orientează viața creștinului către Dumnezeu și-l întăresc în a face fapte bune. Virtuțile teologale sunt într-o strânsă legătură una cu alta, deoarece: prin credință Îl cunoaștem pe Dumnezeu; prin speranță ne îndreptăm spre El ca scop ultim și ne unim cu El încă de pe pământ, prin iubire.

Credința

Este virtutea supranaturală, prin care credem toate adevărurile descoperite pe care ni le-a descoperit Dumnezeu pe care le învață Biserica. Credința trebuie să fie statornică și să se manifeste prin fapte.

"Credința fără fapte este moartă" (Iac. 2,26).

Trebuie să credem în Dumnezeu și în Biserică, pentru că:

  • Dumnezeu este adevărul veșnic; El nu poate să înșele și nici să ne înșele;
  • Isus păzește Biserica Sa de orice eroare și o călăuzește în adevăr prin Spiritul Sfânt.

Speranța

Este virtutea supranaturală, prin care așteptăm cu încredere toate cele pe care ni le-a promis Dumnezeu prin Isus și anume: viața veșnică, învierea din morți, iertarea păcatelor precum și alte haruri necesare vieții noastre spirituale. Această virtute trebuie să fie puternică în fața încercărilor la care suntem supuși. Speranța se exprimă și se hrănește în rugăciune, și în mod deosebit în rugăciunea Tatăl nostru.

Iubirea

Este virtutea supranaturală prin care Îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele nostru, ca pe noi înșine, din iubire față de Dumnezeu. Iubirea devine, prin voința lui Isus, porunca cea nouă. Isus spune:" Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu"(In 15,12). Iubirea este mai presus de toate virtuțile. Ea are ca roade bucuria și pacea.

De reținut!

  • Virtuțile teologale sunt: credința, speranța și iubirea.
  • Virtuțile teologale sunt daruri gratuite de la Dumnezeu și se referă direct la Dumnezeu.

Aplicații

Folosind Biblia, completați spațiile de mai jos cu cuvintele potrivite:

  • …………. îndelung rabdă,…………. este binevoitoare ……………. nu pizmuiește,……………….nu se laudă, nu se trufește (1 Cor 13,1-3)
  • Dacă aș avea atâta …………. încât să mut și munții, iar ………….. nu am, nimic nu sunt (1 Cor 13,3)
  • Pune-ți ……………. în Domnul din toată inima și nu te bizui pe priceperea ta. (Ps 117,9)
  • Dacă veți avea ………………. cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo și se va muta. (Mat 17,20)

Pentru a cunoaște mai multe

Cele trei virtuți teologale sunt reprezentate sub înfățișarea a trei fete tinere: credința ca o tînără îmbrăcată în haină albastră, ținând în mână o cruce; speranța ca o tânără îmbrăcată în verde, care ține în mână o ancoră; iubirea ca o tânără îmbrăcată în haină albă, ținând în mână o floare.

Lectură

Credința în lucrurile nevăzute

Un om credincios de la țară mergea pe drum alături de un om necredincios. Tocmai discutau despre credință. Necredinciosul se justifica astfel: "dragul meu, eu sunt un om cuminte, nu cred decât ceea ce văd și înțeleg". Atunci omul credincios luminat de Dumnezeu, s-a oprit și, arătând spre un câmp unde se afla o vacă, o oaie și o gâscă, zise:
– Vezi dumneata animalele acelea cum pasc?
– Văd!
– Nu-i așa că toate pasc aceeași iarbă?
– Așa este!
Acum să-mi spui dumneata de ce iarba ce o paște vaca se preface în lapte; iarba ce o paște oaia se preface în lână, iar iarba ce o paște gâscă se preface în pene… Eu văd de mult acest lucru și nu-l înțeleg, iar dumneata îmi spui că nu crezi decât ceea ce vezi și înțelegi… Spune-mi te rog, cum îmi explici lucrul acesta pe care îl vezi? Fără să poată răspunde, necredinciosul rămase rușinat.



Măsura creștină a iubirii


“Învățați de la ghiocei ca în frigul lumii, inima voastră să rămână curată. Să nu se tulbure inima voastră și să nu se înfricoșeze” (In 14,27)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *