Păcatele împotriva poruncii I

Folosiți-vă cunoștințele și dovediți-vă intuiția

Imag. II.11. Vițelul de aur

Atunci a zis Domnul către Moise: "Grăbește de te coboară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a răzvrătit. Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, și-au făcut un vițel turnat și s-au închinat la el, aducându-i jertfe și zicând: «Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului»" (Ex 32,7-8).

Ce păcate descoperi în acest text? Cum explici comportamentul poporului care a făcut aceste fapte? Găsești anumite fapte actuale care se aseamănă cu aceste păcate?

Orice porunca ne cere ceva și ne oprește de la ceva. Până acum am învățat ce ne cere porunca întâi. De aici vom afla ce ne oprește porunca întâi sau care sunt păcatele împotriva poruncii întâi.

1. Păcatele împotriva virtuților teologale

Noi trebuie să avem grijă de cele trei virtuți teologale pe care le-am primit la Botez și să le ferim de pericole și de păcate.

Aceste păcate pot fi:

a) împotriva credinței:

Imag. II.12. Necredința sfântului Toma de Francisco Ordaz. Sfântul Toma și ezitarea lui în credință l-a făcut pe Isus să-i vină în ajutor și să-i declare fericiți pe cei care nu au văzut și au crezut.

• îndoiala voluntară (punem sub semnul întrebării ceea ce Dumnezeu ne-a revelat și ceea ce Biserica ne propune să credem);
• necredința (neglijăm adevărul revelat nepracticându-ne credința);
• agnosticismul (despre Dumnezeu nu se poate spune nimic, nici că există, nici că nu există) sau indiferentism religios;
• ateismul (negarea existenței lui Dumnezeu);
• erezia (învățătura greșită despre Dumnezeu);
• apostazia (abandonarea totală a credinței creștine);
• schisma (ruperea comuniunii apostolice cu episcopul Romei "papa").

b) împotriva speranței:

• disperarea (omul nu mai speră de la Dumnezeu nimic, nici ajutor, nici iertare);
• prezumția (ori se așteaptă mântuirea fără ajutorul lui Dumnezeu, având încredere totală în propriile puteri ori se abuzează de bunătatea lui Dumnezeu sperând să obțină iertarea fără convertire).

c) împotriva iubirii:

• indiferența și nerecunoștința față de iubirea lui Dumnezeu;
• lâncezeala și lenea spirituală;
• ura față de Dumnezeu (păcat diabolic ce se naște din orgoliu).

2. Alte păcate împotriva poruncii întâi

Imag. II.13. Mulți pictori au încercat ca prezentând "necredința lui Toma" să sublinieze importanța studiului Sfintei Scripturi.

Idolatria: atunci când omul cinstește și respectă o creatură în locul lui Dumnezeu. Astăzi puțini oameni mai cred în idoli așa cum se întâmpla în vechime când erau adorate păsări, animale, arbori sau alte zeități. În schimb, au apărut noi idoli: banul, plăcerile, puterea, știința, sportul, cariera, muzica, televizorul, calculatorul, politica etc. Aceștia iau locul lui Dumnezeu, iar oamenii sacrifică totul pentru ei.

Superstiția: este o credință falsă, înseamnă a atribui unor persoane sau lucruri însușiri și puteri pe care numai Dumnezeu le are. Poate avea mai multe forme:

• ghicitul (descoperirea viitorului prin practici nepermise);
• magia (vrăjitoria sau chemarea în ajutor a spiritelor în diferite scopuri);
• spiritismul (încercarea de a intra în legătura cu sufletele morților pentru a cunoaște lucruri ce nu pot fi cunoscute);
• horoscopul sau zodiacul.

Impietatea: este lipsa de respect și de încredere față de Dumnezeu care se poate manifesta prin:

• ispitirea lui Dumnezeu (punerea la încercare în cuvinte sau fapte, a bunătății și atotputerniciei lui Dumnezeu);
• sacrilegiul (tratarea cu nevrednicie a lucrurilor, persoanelor sau locurilor consacrate lui Dumnezeu. Este un păcat grav atunci când este săvârșit împotriva Euharistiei);
• simonia (este cumpărarea sau vinderea unor lucruri spirituale cu scopul de a le folosi puterea. Denumirea vine de la Simon Magul care voia să cumpere puterea spirituală pe care o vedea la apostoli).

Aplicați noile cunoștințe

1. Care sunt idolii de astăzi?

2. Studiază textul următor și răspunde la întrebări.

Imag. II.14. O comparație nu este o dovadă, dar ea duce către dovadă. (N. Iorga, Cugetări, 944)

Giro, în ciuda faptului că era un magician adevărat, era foarte sărac, pentru că, de ceva timp, nu mai avea clienți. "Merg să dau o raită prin lume, ca să văd ce s-a întâmplat. Dacă a apărut vreun magician mai bun decât mine, vreau să-l cunosc". Zis și făcut. Magicianul își împachetă lucrurile – bagheta, cartea cu formulele magice, două sau trei prafuri magice – și porni la drum.

Merse ce merse și, la căderea nopții, ajunse în fața unei case și bătu la ușă. "Cine-i?" "Om bun, doamnă, om bun", a răspuns el. "Ah, foarte bine, intrați. Puțini sunt cei care vin să mă viziteze. Luați loc. Aveți nevoie de ceva?" "Eu?, a întrebat magicianul. Nu, doamnă, nu vreau nimic. Poate că dumneavoastră aveți nevoie de mine. Știți, sunt magician. Mă numesc Giro".

"Un magician? Ce minunat!", a exclamat femeia. "Da, un magician. Vedeți bagheta aceasta? Nu pare, însă este o baghetă magică. Dacă spun două cuvinte, o stea va coborî ca să lumineze casa dumneavoastră!" "Lumina? Merg să o aprind. Iată! Gata! Ce-mi spuneați despre stea?" Însă magicianul rămase fără cuvinte pentru a mai putea continua conversația. "Dar… doamnă, cum ați făcut?" Femeia i-a răspuns: "Cum am făcut? Am apăsat pe întrerupător și becul s-a aprins. Mare lucru electricitatea aceasta!"

Magicianul Giro înregistră în mintea sa acest cuvânt nou – "electricitatea" – și-și spuse în gând: "Acesta trebuie să fie magicianul care-mi face concurență" (G. Rodari, Povestiri).

Dumnezeu este ca un magician care poate rezolva problemele? Omul modern, cu toată tehnica și progresul său, mai are nevoie de Dumnezeu? Poate fi Dumnezeu înlocuit?

3. Poți deosebi un idol de Dumnezeu?

4. A crede în horoscop este un păcat? De ce?

5. Când calculatorul poate deveni un idol?