Meniu

Despre rugăciune

Lecția 3

 

Rugăciunea este înălțarea minții noastre către Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a unor bunuri spirituale sau materiale. Se mai poate spune că rugăciunea este întâlnirea omului cu Dumnezeu. Prin rugăciune, omul devine un fel de cerșetor în fața lui Dumnezeu.

Din totdeauna omul s-a rugat lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este prin excelență o rugăciune continuă. Este glasul lui Dumnezeu care întâlnește răspunsul omului. Uneori e un răspuns pozitiv, alteori un răspuns negativ. Psalmii reprezintă pentru Vechiul Testament adevărata rugăciune. Prin intermediul lor, se aduce lui Dumnezeu lauda cuvenită. Prin psalmi, omul se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu tot ceea ce are el mai profund: cu greutățile și bucuriile sale, cu defectele și calitățile sale, cu realizările și insuccesele sale, cu aspirațiile și idealurile sale. De fapt, rugăciunea nu este altceva decât un dialog de la inimă la inimă, de la creatură la Creator, este restabilirea legăturii dintre Dumnezeu – Creatorul – cu omul – creatura. Pentru Noul Testament, imaginea lui Isus care se roagă Tatălui este modelul oricărei rugăciuni.

Găsim aici nenumărate momente în care Isus se roagă: ispitirea din pustiu (Mt 4 ,1-11); alegerea apostolilor (Lc 6,12-16); înainte de a fi arestat (In 17) ; în Grădina Ghetsemani (Mc 14,32-42) etc. Rugăciunea lui Isus înseamnă înainte de toate ascultare de voința Tatălui. Rugăciunea noastră înseamnă descoperirea voinței lui Dumnezeu. Prin rugăciune, omul îl caută pe Dumnezeu, iar Dumnezeu se lasă descoperit. Isus i-a învățat pe apostoli să se roage, iar prin ei și pe noi. "Când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage în picioare prin sinagogi și pe la răscruci, ca să fie în văzul lumii…Tu, când te rogi, intră în camera ta, închide ușa și roagă-te Tatălui tău, iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti… Voi să vă rugați astfel: Tatăl nostru,care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău" (Mt 6 ,5-13). Ca model de rugăciune ne este și sfânta Fecioară Maria. Ea se roagă la Buna-Vestire (Lc 1,26-38); la întâlnirea cu Elisabeta (Lc 1 ,46-55); la Cana Galileii (In2,1-12); la picioarele crucii (In19 ,25-27); la Rusalii (Fap 1,14).

Fiind dialog cu Dumnezeu, rugăciunea e trebuincioasă pentru mântuirea tuturor celor care au ajuns la vârsta priceperii. Pentru a fi ascultată, rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu umilință, cu încredere, cu supunere. Rugăciunea este făcută cu evlavie atunci când alungăm din mintea noastră orice gând străin, care nu are nimic în comun cu rugăciunea pe care o facem. Cu umilință ne rugăm când ne recunoaștem înaintea lui Dumnezeu limitele noastre, păcatele noastre și ne pare rău pentru că le-am comis. Încrederea este aceea care ne ajută să perseverăm în rugăciune. Ne rugăm cu supunere când suntem dispuși să primim din mâna lui Dumnezeu tot ceea ce el consideră că avem nevoie pentru mântuirea noastră, chiar și greutățile. Cu statornicie ne rugăm când nu încetăm să ne rugăm lui Dumnezeu, cu toate că el nu ne împlinește imediat rugăciunea. În acest caz, nu înseamnă că Dumnezeu nu ne-a ascultat. Ne-a ascultat, dar încă nu a împlinit rugăciunea. A lăsat puțin spațiu și credinței noastre.

Rugăciunea este de mai multe feluri: de cerere, de mijlocire, de mulțumire, de laudă. Ne putem ruga, nu numai lui Dumnezeu, ci și sfinților, care au puterea să mijlocească pentru noi la Dumnezeu. Când gândul nostru este înălțat la Dumnezeu, când îi oferim toate bucuriile și suferințele noastre, înseamnă că ne rugăm neîncetat. Cele mai importante rugăciuni sunt: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Slavă Tatălui, Îngerul Domnului, Înger, îngerașul meu, Actul de căință, Actul de iubire, Actul de speranță, Actul de credință, Sfântul Rozariu, Litaniile etc.

De reținut

Rugăciunea este înălțarea minții la Dumnezeu.

În Sfânta Scriptură găsim nenumărate modele de rugăciune: rugăciunea profeților, psalmii, rugăciunea lui Isus, a apostolilor și a sfintei Fecioare Maria.

Isus i-a învățat pe apostoli să se roage și prin ei și pe noi.

Rugăciunea este trebuincioasă pentru toți cei care au ajuns la vârsta priceperii.

Ca o rugăciune să fie bine făcută, trebuie să ne rugăm cu evlavie, umilință, încredere, supunere, statornicie.

Rugăciunea este de cerere, de mijlocire, de mulțumire și de laudă.

Ne putem ruga și sfinților.

Ne rugăm mereu când avem gândul înălțat la Dumnezeu.

Vocabular

 psalmi = denumirea dată celor 150 de cântări religioase din Vechiul Testament;

 Ghetsemani = grădina în care Isus s-a rugat înainte de patima, moartea și învierea sa;

profeți = oameni sfinți, aleși de Dumnezeu pentru a vorbi poporului în numele său.

Întrebări

Ce înseamnă pentru tine rugăciunea?

Cum te rogi?

Ce cuvinte folosești și ce poziție iei la rugăciune?

Pentru ce s-a rugat Isus? Avea nevoie de rugăciune?

Ce rugăciuni știi pe de rost?

Exerciții

Memorează rugăciunile cele mai importante.

Citește un text din Evanghelie, apoi compune o rugăciune, inspirându-te din el.

Spune o rugăciune spontană pentru părinții tăi.

Notează pe o foaie de hârtie motivele pentru care crezi că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu. Citește din Noul Testament despre momentele în care Isus se roagă.

Lectură

Rugăciunea lui Isus (In 17,1-26)

După ce a spus Isus acestea, ridicându-și ochii spre cer, a zis: "Părinte, a venit ceasul; preamărește-l pe Fiul tău, ca și Fiul să te preamărească pe tine. Tu i-ai dat putere peste toți oamenii, ca el să dea viață veșnică tuturor acelora pe care i-ai încredințat lui. Aceasta este viața veșnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos pe care l-ai trimis. Eu te-am preamărit pe pământ, îndeplinind misiunea pe care tu mi-ai încredințat-o. Preamărește-mă acum, Părinte, în fața ta, dându-mi slava pe care am avut-o la tine înainte de începutul lumii. Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor din lume, pe care mi i-ai dat. Ei erau ai tăi și tu mi i-ai dat mie, iar ei au păzit cuvântul tău. Ei știu acum că tot ce mi-ai dat vine de la tine; pentru că le-am dat cuvintele pe care mi le-ai încredințat, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că am venit de la tine și au crezut că tu m-ai trimis.

Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat. Ei sunt ai tăi și toate ale mele sunt ale tale, după cum toate ale tale sunt ale mele. Eu sunt preamărit în ei. De acum eu nu mai sunt în lume; ei sunt în lume iar eu vin la tine. Părinte sfânt, păstrează-i în credință față de numele tău pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca și noi. Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în credința față de numele tău, pe cei pe care mi i-ai dat; am vegheat asupra lor și nu s-a pierdut nici unul dintre ei afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Acum însă vin la tine și acestea le spun în lume, ca bucuria mea în ei să fie deplină. Eu le-am dat cuvântul tău și lumea a început să-i urască, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. Nu te rog să-i scoți din lume, ci să-i păzești de rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. Consfințește-i în adevăr; cuvântul tău este adevărul. După cum tu m-ai trimis pe mine în lume, tot așa îi trimit și eu pe ei în lume. Pentru ei eu mă jertfesc pe mine însumi, ca ei să fie consacrați în adevăr.

Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru cei care vor asculta cuvintele lor și vor crede în mine, ca toți să fie una; după cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, așa și ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Slava pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei și tu în mine. Ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum m-ai iubit pe mine. Părinte, vreau ca și cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă slava pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit pe mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drept, lumea pe tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei și eu în ei".

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *