Meniu

Maslul sau Ungerea bolnavului: Definiţia, materia şi forma sacramentului

Lecția 23

 

Boala și suferința s-au aflat întotdeauna printre problemele principale care privesc viața omului. Boala atinge nu numai trupul, ci și sufletul. Uneori, bolnavul își pierde curajul, ajunge la disperare, cunoaște îndoiala: "De ce tocmai eu? Doamne, unde ești? Mai are viața vreun sens? Ce este după moarte?" Sunt întrebări pe care nu le pune în mod direct, ci le experimentează. În fața unei astfel de atitudini, trebuie precizat că Dumnezeu nu a creat răul și nu dorește suferința. Aceasta a intrat în lume prin păcat. Tot prin păcat a intrat și moartea. Omul Vechiului Testament își plânge boala în fața lui Dumnezeu și imploră de la Stăpânul vieții vindecarea. Personajul cel mai cunoscut în acest sens este Iob. El experimentează suferința și încearcă să-i găsească o motivație, iar concluzia la care ajunge este că totul depinde de Dumnezeu, de milostivirea lui. "Cu adevărat, am vorbit despre minuni care sunt mai presus decât mine și pe care nu le pricep " (Iob 42, 3b). Este ultimul cuvânt al lui Iob în fața misterului lui Dumnezeu.

Prima concluzie la care ajunge omul Vechiului Testament este că suferința nu e altceva decât efectul îndepărtării de legea lui Dumnezeu. Dar tot suferința îl poate conduce pe om la cunoașterea lui Dumnezeu, la convertire. Ea poate fi transformată în mijloc de mântuire. Modul de a înțelege suferința se schimbă o dată cu venirea lui Isus Cristos. El nu a eliminat boala din lume, ci i-a dat sens și valoare. El vindecă, dar, mai ales, iartă păcatele. Isus se identifică cu bolnavii, își însușește durerile lor. Prin patima și moartea sa pe cruce el unește suferințele noastre cu suferința sa răscumpărătoare. Conștienți de misiunea lor, având exemplul Mântuitorului, la rândul lor, apostolii s-au îngrijit de cei bolnavi. Apostolul Iacob notează: "Este bolnav vreunul printre voi? Să fie chemați preoții Bisericii și ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Rugăciunea spusă cu credință îl va mântui pe cel suferind și Domnul îl va asculta. Dacă a făcut păcate îi vor fi iertate" (Iac 5,14-15).

Bolnavii, în ceasul greu al suferinței, au un leac sufletesc într-un sacrament destinat special lor, Maslul sau Ungerea bolnavilor. Maslul este un sacrament prin care bolnavul prin ungerea cu untdelemn sfințit și prin rugăciunea preotului, dobândește harul lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului și deseori chiar pentru sănătatea trupului. Pentru administrarea acestui sacrament se folosește untdelemn de măslin sau‚ în lipsa lui, alt untdelemn extras din plante. Aceasta este materia sacramentului. Untdelemnul este sfințit de episcop în Joia Sfântă sau, în caz de necesitate, îl poate sfinți și preotul. Forma sacramentului este dată de cuvintele: "Prin această ungere sfântă și prin mila sa preaîndurătoare să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt". Răspuns: "Amin". "Pentru ca, iertându-ți păcatele, să te mântuiască și să te aline". Răspuns: "Amin…"

Acest sacrament numit odinioară și "Ungerea de pe urmă" nu este destinat, cum greșit se înțelege, doar muribunzilor. În realitate, el este destinat acelor creștini atinși de o boală care poate duce la moarte. Însă nu trebuie ca omul să aștepte să ajungă pe patul morții pentru a-l primi. El poate fi primit și de către acei creștini slăbiți de puteri din cauza bătrâneților sau de cei care urmează să fie supuși unor intervenții chirurgicale. Pentru cei cărora li se administrează pe patul morții, Ungerea bolnavilor mai poate fi însoțită de către Viatic.

De reținut

Boala și suferința este întâlnită la tot pasul.

Oamenii Vechiului Testament vedeau suferința ca pe o pedeapsă din partea lui Dumnezeu.

Cartea lui Iob este cartea omului care suferă, dar care încearcă să înțeleagă starea în care se află.

Isus Cristos schimbă mentalitatea Vechiului Testament și dă suferinței valoare mântuitoare. (Ne-a mântuit prin suferință, noi nu putem să ne mântuim altfel decât prin suferință.)

Despre înființarea acestui sacrament scrie apostolul Iacob (vezi: Iac 5,14-15).

Maslul este sacramentul prin care, prin ungerea cu untdelemn sfințit și prin rugăciunile preotului, bolnavul primește tărie în suferință, harul lui Dumnezeu și uneori chiar sănătatea fizică.

Îl pot primi, nu doar cei grav bolnavi, ci și bătrânii și cei care îl cer în diferite împrejurări ale vieții.

Vocabular

disperat = lipsit de speranță;

muribund = o persoană aflată în ultimele clipe ale vieții;

Viatic = denumire dată sfintei Împărtășanii administrată muribunzilor, ca ajutor pe drumul spre viața veșnică.

Întrebări

Unde se află originea suferinței?

Cum priveau oamenii Vechiului Testament suferința?

Cine este personajul cel mai cunoscut al Vechiului Testament cât privește suferința?

Ce noutate a adus Isus Cristos în privința înțelegerii problemei suferinței?

Unde găsim în Noul Testament locul în care se vorbește despre înființarea sacramentului Maslului? Cine trebuie să primească Maslul?

Exerciții

Vizitează împreună cu un coleg un bolnav și scrieți fiecare pe caietele voastre despre suferința pe care o are. Confruntați-le și veți vedea cât de diferit înțelege fiecare problema suferinței.

Vizitați împreună un bolnav.

Tăiați cu o linie ceea ce nu corespunde:

Maslul trebuie primit:

  • în ultimele clipe ale vieții,
  • când bolnavul încă mai este conștient,
  • indiferent de vârstă,
  • înainte de căsătorie,
  • după moarte.
Lectură

"Momentul eroic se apropia. Sfântul Viatic intra în cameră. Marieta, luminată toată în ființa ei, părea în paradis. Evlavia cu care l-a primit pe Dumnezeul său a trezit fiori de admirație și de credință în toți cei care au avut fericirea să fie de față. Acum sufletul martirei putea să-i spună lui Isus singur setea sa și să asculte în taină glasul chemării lui.

Apoi, senină, cu privirea liniștită, cu o atitudine de eroină care trece triumfătoare peste ultima îngrădire a vieții, primi și ungerea sfântului Maslu… Sărmana muribundă nu se gândea atunci că i se vor aplica și ei, ca celor mai mulți luptători ai credinței, ca atâtor tinere martire din primele veacuri, cuvintele lui Isus: «Nimeni nu poate arăta o iubire mai mare, decât să-și dea viața pentru acela pe care îl iubește»".

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *