Meniu

Mirul sau Confirmaţiunea. Istoricul şi importanţa sacramentului

Lecția 9

 

De la o zi la alta creștem și ne maturizăm. Un copil abia născut nu poate face nimic. El are nevoie de ajutorul celorlalți, de o îngrijire specială și de multă dragoste. Încetul cu încetul începe să crească învățând să meargă, să mănânce singur, să vorbească, să se joace. După câțiva ani reușește să distingă binele de rău și apoi să-și poarte singur de grijă. Același ritm de dezvoltare îl are și sufletul. Omul prin Botez primește o viață nouă, viața harului. El este încă slab în credință, însă, încet-încet, devine tot mai puternic. Adevărata maturitate creștină o va avea prin sacramentul Mirului sau al Confirmațiunii. Isus a orânduit acest sacrament minunat pentru ca noi să creștem în viața supranaturală.

De multe ori în viața sa publică, Isus a promis apostolilor că va trimite pentru ei și pentru urmașii lor pe Duhul Sfânt și la ultima Cină a spus: "Voi ruga pe Tatăl și el vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi totdeauna. Duhul Sfânt vă va învăța toate și vă va aminti tot ceea ce v-am spus" (In 14 ,16-26). După învierea sa, rămânând cu apostolii timp de 40 de zile, i-a pregătit să-l primească pe Duhul Sfânt. Și când s-a înălțat la cer le-a spus să aștepte în Ierusalim venirea Duhului Sfânt, a noului Mângâietor.

La zece zile după înălțarea la cer, în ziua Rusaliilor, în timp ce apostolii erau reuniți în Cenacol cu sfânta Maria, are loc împlinirea promisiunii. Duhul Sfânt cu darurile sale a intrat în inimile apostolilor: i-a întărit pentru a fi capabili să învingă dificultățile, să sufere și să moară pentru Isus; au fost iluminați, au înțeles învățătura lui Isus; au fost sfințiți pentru ca să-l iubească pe Dumnezeu și pe aproapele. Aceasta a fost prima misiune sau confirmare. De atunci apostolii au început să impună mâinile asupra celor botezați pentru a le comunica pe Duhul Sfânt, pentru a-i mirui. Ei făceau ceea ce le ceruse Isus, confereau un sacrament instituit de Domnul.

După cum omul crește din punct de vedere fizic și intelectual, la fel va trebui să se dezvolte în viața harului, să devină capabil de a fi, nu numai creștin, un simplu urmaș al lui Cristos, dar și "soldatul" bun al lui Cristos, gata oricând să-și apere credința în fața oricărui dușman. Ca o plantă abia răsărită să crească mare, să dea roade, trebuie îngrijită foarte mult. Cât antrenament zilnic nu trebuie să facă un sportiv pentru a reuși să iasă pe primul loc! Creștinul are și el nevoie de forțe noi pentru a crește în viața supranaturală, pentru a intra pe deplin în comunitatea credincioșilor lui Isus. Această creștere are loc prin sacramentul Mirului. Prin acest sacrament se primește abundența Duhului Sfânt și darurile sale, prin el, harul baptismal este întărit și făcut capabil să înfrunte luptele cerute de viața supranaturală.

În primele secole ale Bisericii, Mirul se administra imediat după Botez: el confirma integrarea creștinului în comunitatea bisericească și îl pregătea pentru Euharistie. Ordinea de celebrare a acestor trei sacramente a rămas aceeași în inițierea sacramentală a adulților precum și în tradiția Bisericii Orientale. De-a lungul istoriei această ordine s-a schimbat din motive practice, creșterea numărului de botezuri la copii nu permitea prezența episcopului la toate celebrările baptismale. În Biserica Occidentală, întrucât administrarea acestui sacrament este rezervată episcopului și unor preoți care au o aprobare specială, din secolul al IV-lea, a început să fie administrat când persoana ajunge la o vârstă mai mare. Mirul este administrat de episcop când ajunge în parohie. Conciliul Tridentin a stabilit ca Mirul să fie dat copilului care are vârsta priceperii, adică vârsta puterii de discernământ. În caz de necesitate, orice preot poate administra Mirul copiilor, chiar înainte de vârsta priceperii. Biserica dorește ca toți fiii ei, oricât de mici ar fi, să nu plece din lumea aceasta fără să se bucure de darurile Duhului Sfânt.

De reținut

Isus l-a promis de multe ori pe Duhul Sfânt, promisiune pe care a împlinit-o prima dată în ziua învierii sale (In 20,22); apoi în ziua de Rusalii (Fap 2,1-14).

La început, în Biserică, sacramentul Mirului se administra o dată cu Botezul; alături de Euharistie, făcea parte dintre cele trei sacramente ale inițierii.

Cel care conferă acest sacrament este episcopul sau preotul pe care îl delegă episcopul.

Conciliul Tridentin a fixat vârsta priceperii ca vârsta primirii Mirului.

Vocabular

 a se maturiza = a avea o experiență bogată;

 viața harului = harul sfințitor, viață cu Dumnezeu;

 Rusalii = sărbătoarea evreilor care marca terminarea secerișului; sărbătoarea creștinilor care comemorează coborârea Duhului Sfânt;

 har baptismal = harul care se primește prin sacramentul Botezului;

Conciliul Tridentin= a avut loc între anii 1545 și 1563. În cadrul lui s-a stabilit numărul sacramentelor la șapte.

Întrebări

Care este scopul pentru care se primește sacramentul Mirului?

În perioada de început a Bisericii, împreună cu ce sacramente se administra Mirul?

Când sărbătorim coborârea Duhului Sfânt?

Cine l-a trimis pe Duhul Sfânt?

Exerciții

Improvizați în clasă, împreună cu ceilalți colegi, un dialog în care unul să afirme ceva negativ despre credință, iar ceilalți să se apere.

Tăiați cu o linie ce nu corespunde: Mirul înseamnă: nașterea lui Isus Cristos, primirea darurilor Duhului Sfânt, ungerea cu untdelemnul catehumenilor, putere în a apăra credința creștinească, înmânarea verighetelor.

Descoperiți în lectura de mai jos legătura dintre vânt și Duhul Sfânt.

Lectură

Tuaregii din Sahara de Sud sau indienii navaja, grupați în jurul unui aparat de radio, în rezervațiile din Arizona, stau în profundă tăcere, cu urechile încordate la "vântul care vorbește". Acest vânt puternic, care le smulge colibele, împotriva căruia nici săgețile, nici sulițele, nici săbiile, nici cuțitele lor nu pot să facă nimic, a început să le vorbească duminica prin radio despre Dumnezeu, despre iubirea lui, despre învățătura lui.

Părintele Cormac, un misionar franciscan, începe într-o zi să-l instruiască în ale religiei pe un indian navajo, analfabet, care ceruse Botezul. A început cu Tatăl nostru. N-a spus misionarul trei cuvinte, când bătrânul indian l-a întrerupt, recitând el în continuare, pe nerăsuflate și fără greșeală, rugăciunea până la sfârșit.

– Cine te-a învățat această rugăciune frumoasă? – l-a întrebat misionarul, uimit.

– Eu ascult vântul care vorbește…

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *