Meniu

Sacramentele: Împărţirea şi rolul lor

Lecția 4

 

Dumnezeu a făcut multe semne minunate în favoarea omului: creația, promisiunea Mântuitorului, eliberarea poporului israelit din Egipt, trimiterea profeților care au vorbit în numele lui, venirea Mesiei și împlinirea planului de mântuire etc. La rândul său, și Isus Cristos a făcut multe fapte minunate: a predicat împărăția lui Dumnezeu (Lc 4 ,14-30; Mt 4,12-17; Mc 1 ,14-15;6,1-6), a schimbat apa în vin la nunta din Cana (In 2 ,1-12), a vindecat mulți bolnavi, a scos diavoli, a ales doisprezece oameni pe care i-a numit apostoli, a lăsat trupul și sângele său ca hrană pentru suflete, l-a promis și l-a trimis pe Duhul Sfânt etc. Toate aceste fapte minunate, semne ale atotputerniciei lui Dumnezeu, trebuie să se perpetueze. Biserica, trupul mistic al lui Isus Cristos, continuă și astăzi să facă fapte minunate, iar aceste fapte minunate sunt sacramentele. Prin ele primim harul lui Dumnezeu.

În acest caz, un sacrament sau o taină este un semn văzut, orânduit de Isus Cristos, prin care dobândim harul nevăzut, pentru sfințirea sufletelor noastre. Sunt semne materiale vizibile care exprimă și produc un efect supranatural invizibil. Orice sacrament conține două elemente: unul material, vizibil și altul spiritual, invizibil sau supranatural. Isus însuși a însoțit faptele minunate cu gesturi, semne și cuvinte. Elementul vizibil poate fi: un gest (impunerea mâinilor) sau un element material (apa, pâinea, vinul, untdelemnul etc.). Acest element vizibil este însoțit în majoritatea cazurilor de gesturi sau formule verbale. Ex. la Botez – turnarea apei pe capul celui botezat și cuvintele "N…, eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt".

Pentru că aparțin Bisericii, iar Biserica este trupul mistic al lui Cristos, în sacramente operează Cristos. Celebrantul nu face altceva decât să împrumute trupul său lui Isus Cristos. În realitate, sacramentele își ating scopul, nu pentru că sunt celebrate frumos de către un preot, ci pentru că în acel preot este Isus Cristos. Când un preot botează, Cristos este cel care botează. La fel și în cazul celorlalte sacramente. De aceea, cel care le primește, primește o dată cu ele și harul, adică acel dar gratuit al lui Dumnezeu, pentru că Isus e cel care operează prin celebrant. Sacramentele nu pot fi celebrate de către cineva care este în afara Bisericii, în acest caz ar fi și în afara lui Isus Cristos, ori sacramentele sunt ale lui Isus Cristos.

Sacramentele sunt de mai multe feluri:

  • După efectul lor: sacramente ale inițierii creștine (Botezul, Mirul, Euharistia), sacramente de vindecare (Pocăința, Maslul) și sacramente de slujire a comuniunii (Preoția, Căsătoria).
  • După numărul primirii lor: sacramente care pot fi primite o singură dată, pentru că imprimă un caracter de neșters (Botezul, Mirul, Preoția) și sacramente care pot fi primite de mai multe ori (Euharistia, Pocăința, Maslul, Căsătoria).
  • După starea sufletească a primirii lor: sacramente ale celor vii, adică trebuie primite în stare de har sfințitor, fără păcat de moarte (Mirul, Euharistia, Maslul, Preoția, Căsătoria) și sacramente ale celor morți, care pot fi primite și cu păcatul de moarte în suflet (Botezul și Pocăința).

În Biserică sunt șapte sacramente: Botezul, Mirul, Euharistia, Pocăința, Maslul, Preoția, Căsătoria, toate fiind înființate de Isus Cristos, în mod direct sau indirect.

Sfântul Toma de Aquino dă următoarea explicație la întrebarea: "De ce a orânduit Isus Cristos șapte sacramente?": "Trebuie să facem o asemănare între viața naturală și viața supranaturală a harului. Creștinul își dezvoltă viața supranaturală urmând o cale asemănătoare cu aceea pe care o urmează viața trupului".

Astfel: Viața trupului începe să existe prin naștere, începutul vieții supranaturale este prin Botez. Viața trupului are nevoie să fie întărită. Acestei etape, în viața supranaturală, îi corespunde Mirul. Viața trupului, pentru a se menține are nevoie de hrană. În viața supranaturală avem nevoie de Euharistie. Când viața trupească este amenințată de boală se recurge la medicament pentru vindecare. Când viața supranaturală e amenințată de păcat, pentru vindecare există Pocăința (Spovada) și Maslul. Persoana umană este relațională, singurătatea de cele mai multe ori ucide. În acest caz persoana trebuie să se nască și să trăiască într-o familie. În viața spirituală acestei necesități îi corespunde sacramentul Căsătoriei. În viața naturală cineva trebuie să asigure hrana cea de toate zilele. În viața spirituală, prin sacramentul Preoției se asigură hrana spirituală a Euharistiei și a Cuvântului lui Dumnezeu.

Sacramentele sunt canale prin care Dumnezeu revarsă harul său asupra celui care le primește, aceasta numai dacă sunt primite cu credință. Și Isus, înainte de a face o minune, prin dialog, examina credința celui care beneficia de respectiva minune. Dincolo de aceasta, examinarea credinței devenea și o ocazie de pregătire în vederea a ceea ce urma să primească. Este cateheza pe care o presupune astăzi primirea sacramentelor Bisericii.

De reținut

Sacramentele sunt semne materiale vizibile care exprimă și produc un efect supranatural invizibil: harul.

Sacramentele au fost înființate de Domnul nostru Isus Cristos pentru ca prin ele Biserica să obțină în continuare harurile necesare pentru mântuirea oamenilor.

În celebrarea sacramentelor este prezent însuși Isus Cristos care prin mâinile și buzele celebrantului împarte harurile sale celor care primesc sacramentul.

Cele șapte sacramente dezvoltă viața supranaturală a omului urmând calea vieții naturale.

Sacramentele se împart după efectul pe care îl produc, după numărul primirilor și după starea sufletească a primirii lor.

Sacramentele presupun credința celor care le primesc.

Vocabular

 operează = în acest caz, acționează (Cristos este cel care acționează în sacramente);

 în afara Bisericii = sunt cei care nu respectă comuniunea cu Sfântul Părinte papa;

 slujire a comuniunii = cei care lucrează sau fac ceva pentru un grup (părinții pentru familie, preoții, episcopii, papa pentru Biserică);

 caracter de neșters = specific sacramentelor Botezului, Mirului și Preoției. Imprimă în suflet un semn spiritual, un sigiliu care nu poate fi șters. Aceste trei sacramente nu le poate șterge nimeni, niciodată;

viață supranaturală= viața sufletului. Depășește tot ceea ce este natural și se referă la legătura omului cu Dumnezeu.

Întrebări

Ce sunt sacramentele?

Cine a instituit sacramentele și cu ce scop?

Există sacramente mai importante sau mai puțin importante?

Cum acționează sacramentele în viața spirituală a omului?

Cum se împart sacramentele și de ce?

Exerciții

Roagă-l pe preotul de la parohie să-ți spună data Botezului și noteaz-o pe caietul de religie. Aceasta este data ta de naștere ca și creștin.

Câte sacramente se primesc o dată cu prima sfântă Împărtășanie?

Fă pe caietul tău o schemă în care să treci anii în care ai primit vreun sacrament. Vezi ce corespunde acestui sacrament în viața ta obișnuită.

Citiți împreună în clasă din Ritualul Botezului, al Maslului, al Căsătoriei și amintiți-vă de Ritualul Euharistiei și al Pocăinței.

Lectură

Un țăran creștin, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:

– Vedeți cum e lumea asta? Cei mari au de toate și sunt primiți oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne ia în seamă. Cum de este posibil așa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă și vom vedea cum este și acolo…

Azi așa, mâine așa, până când omul nostru a visat într-o noapte ceva nemaipomenit: se făcea că murise și a ajuns la poarta raiului. Acolo, ce să vezi, veselie multă, îngeri adunați să-l întâmpine pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-și creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu țăran creștin? Oricum era fericit că urma să intre în rai, și nici n-ar fi sperat la o asemenea primire. Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de creștinul nostru și-i spuse:

– Omule, nu poți intra pe aici, du-te ceva mai încolo și vei găsi o portiță mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo și, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale raiului.

– Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? – a întrebat mirat creștinul.

– Ei, așteptăm pe un om de vază care a murit o dată cu tine și care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare și ne pregătim să-l întâmpinăm cum se cuvine.

– Bine, îngerașule, dar cum se poate una ca asta? Cât am trăit în lume am văzut nedreptăți multe, dar și aici, cum de e cu putință? De ce el, fiindcă e om de vază, trebuie să fie primit cu atâta fast? Contează că el are bogății și eu nu? Și apoi cât a participat el la sfintele slujbe?

– E adevărat, răspunse îngerul. Tu ai participat mereu la sacramente: te spovedeai și te împărtășeai des, căutai să-ți păstrezi sufletul curat, te rugai și făceai peste tot numai bine. Acest om de vază, pentru că în copilărie a participat și el la sacramente, apoi a rărit-o, Dumnezeu l-a învrednicit în pragul morții să primească sacramentele Pocăinței, Euharistiei și Ungerii bolnavilor. Că se face atâta fast, este pentru că astfel de cazuri sunt foarte rare. Ca tine intră zilnic în paradis, dar ca acesta intră unul la nu știu cât timp o dată. Vino în paradis.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *