Meniu

Despre îngeri

28. Ce a mai făcut Dumnezeu afară de lumea văzută?

Afară de lumea văzută, Dumnezeu a făcut şi multe duhuri pe care le numim îngeri.

29. Cum erau îngerii când i-a făcut Dumnezeu?

Toţi îngerii erau buni şi fericiţi.

EXPLICAŢIE: 1. Noi ştim că lumea există pentru că o vedem. Însă chiar şi raţiunea poate cunoaşte că se cuvenea ca Dumnezeu afară de lumea materială, să fi făcut şi o lume nevăzută. Din Sf. Scriptură şi din învăţătura Bisericii suntem siguri că Dumnezeu a mai făcut nişte fiinţe fără trup adică nişte duhuri, numite Îngeri, care nu numai să-l laude, dar chiar să îndeplinească diferite slujbe în folosul oamenilor. Sf. Scriptură povesteşte cum un înger a scăpat pe Lot la nimicirea Sodomei; un alt înger a întovărăşit pe Tobia într-o lungă călătorie; un înger a vestit naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi a Mântuitorului.

2. Aceşti îngeri au fost făcuţi buni şi fericiţi, adică nu voiau decât ceea ce voia şi Dumnezeu, şi aveau tot ce puteau dori.

3. Îngerii, deşi n-au trup, totuşi noi îi reprezentăm ca nişte copii sau tineri nevinovaţi, spre a ne închipui puţin, cât de frumoşi sunt prin harul lui Dumnezeu: le mai adăugăm şi aripi pentru a arăta cu câtă iuţeală îndeplinesc voinţa lui Dumnezeu şi cât de iute pot merge dintr-un loc în altul.

Pilde

Îngerii se închină lui Dumnezeu. Abatele Leonţiu, intrând în biserică, a văzut un Înger lângă altar în rugăciune. Cuprins de frică, abatele se gândea să iasă din biserică şi să se retragă în chilia sa, dar Îngerul îi zise: – «Nu te teme, îi zice, din ziua de când în acest altar se află Sfântul Sfinţilor (Prea Sf. Sacrament) eu stau întotdeauna aici ca santinelă de onoare».

(A. lapiee in Ap. C.8)

30. Au rămas toţi îngerii buni şi fericiţi?

Nu toţi Îngerii au rămas buni şi fericiţi, mulţi au păcătuit, şi de aceea au fost aruncaţi în Iad.

31. Cum se numesc Îngerii care au păcătuit?

Îngerii care au păcătuit se numesc diavoli sau duhuri necurate.

EXPLICAŢIE: Dumnezeu, făcând pe îngeri, nu i-a pus numaidecât în Paradis, dar a voit să-i încerce dacă erau supuşi şi ascultători. În această încercare, capul lor, numit Luceafăr, şi cu alte cete de îngeri nu s-au supus din mândrie. Atunci Dumnezeu i-a aruncat în Iad. Aceşti îngeri răi se numesc diavoli, draci, duhuri necurate. Acestea ni le spune Sf. Scriptură. Dumnezeu însă a permis de multe ori ca aceste duhuri să se arate chiar şi oamenilor. Diavolii nu ne vreau decât răul.

Pilde

I. Diavolii şi eremiţii. Împrejurul chiliei Sf. Pacomiu, diavolii făceau atâta zgomot încât păreau că vroiau s-o distrugă cu totul. Sfântul Ilarion nu putea să se pună mai niciodată la rugăciune fără ca diavolii să nu-l necăjească; începeau să latre precum câinii, să ragă, să fluiere, să ţipe îngrozitor, numai să-l împiedice a se ruga.

Sf. Abram pustnicul i se arătau înarmaţi cu securi ca şi cum ar fi voit să-i distrugă chilia, câteodată însă, dădeau foc rogojinii pe care se ruga el.

 

II. Sfântul Vianney, Paroh de Ars şi diavolul. Mulţi sfinţi au avut de furcă cu diavolul, dar nici unul mai des decât Sfântul Vianney Paroh d’Ars (oraş în Franţa) mort în secolul trecut. Iată cum povesteşte el că diavolul l-a necăjit pentru întâia oară: – «Întâia dată că diavolul încearcă a mă chinui era pe la 9 seara, pe când eu mă culcam. Trei lovituri tari se auziră în uşa casei mele ca şi cum ar fi voit să o spargă.

Numai decât am deschis fereastra şi am strigat: Cine-i acolo? Dar n-am văzut pe nimeni; şi m-am culcat liniştit, recomandându-mă lui Dumnezeu, Prea Sf. Fecioare şi Îngerului păzitor. Nu trecură decât câteva clipe şi iarăşi se auziră trei lovituri mai tari la uşa de la scară ce dă spre camera mea.

M-am sculat şi am strigat din nou: Cine-i acolo? Dar în zadar, nu răspunse nimeni. Deoarece aceste zgomote nu mai încetau, mi-am închipuit că ar fi tâlhari care voiau să fure veştmintele cele scumpe, ce Contele d’Ars le dăruise bisericii. Atunci am chemat doi oameni tari şi curajoşi ca să doarmă cu mine şi să mă ajute în caz de nevoie. Au venit mai multe nopţi de-a rândul, au auzit zgomotul, dar nedescoperind nimic, s-au convins că acel zgomot nu venea de la răutatea omenească.

Într-adevăr, auzind într-o noapte de iarnă acelaşi zgomot, m-am sculat, am ieşit afară, dar nu am văzut pe nimeni, ba chiar mai mult, n-am văzut nici o urmă pe zăpadă… atunci nu m-am mai îndoit că era diavolul, şi lăsându-mă în voia lui Dumnezeu, l-am rugat să-mi fie apărătorul şi păzitorul meu în fiecare dată ce duşmanul m-ar fi necăjit din nou».

Acesta a fost numai începutul, căci toată viaţa acestui Sfânt a fost o luptă neîntreruptă cu diavolii după cum mărturisesc persoanele care l-au cunoscut şi au trăit împreună cu dânsul.

32. Cum se numesc Îngerii care ne păzesc pe noi?

Îngerii care ne păzesc pe noi se numesc îngeri păzitori.

33. Ce fac Îngerii păzitori pentru noi?

Îngerii păzitori ne apără sufletul şi trupul, se roagă pentru noi şi ne îndeamnă la bine.

EXPLICAŢIE: Când ne naştem, Dumnezeu ne şi încredinţează unui Înger ca să ne păzească atât sufletul cât şi trupul; ca să ne conducă la bine şi să ne îndepărteze de rău, mai ales de păcat. Pe aceşti Îngeri îi numim Îngeri păzitori.

Pilde

I. Sfântul Venceslau principele Boemiei. Fiindcă Sfântului Venceslau îi declară război unul din vecinii lui, anume Radislau, el, pentru a nu vărsa sângele supuşilor săi, îi propuse a se lupta numai amândoi (un fel de duel). Dar când Radislau înaintă spre Sf. Venceslau, văzu într-o parte şi alta a sfântului doi îngeri, care strigară: «Bagă de seamă să nu-l răneşti» Radislau, văzând aşa ceva, aruncă armele, şi, căzând la picioarele sfântului, îi ceru iertare şi primi de la el toate condiţiile de pace, ce i le puse.

(Breviarul Rom.)

 

II. Un ciobănaş. Sf. Isidor, când era mai mic, păzea oile, dar simţea dorinţa vie să meargă la biserică şi să asculte cât mai des Sf. Liturghie. Temându-se ca nu cumva în lipsa lui oile să facă cuiva vreo pagubă de multe ori se sfia să meargă. Îngerul său păzitor atunci îi apărea şi îl trimitea la biserică, rămânând el în locul lui cu oile până când se întorcea de la Sf. Liturghie.

(Viaţa Sfântului)

Practică: Gândeşte-te întotdeauna că eşti însoţit de Îngerul tău păzitor deşi nu-l vezi, ascultă glasul lui, care te îndeamnă în mintea şi inima ta ca să faci numai binele, şi să nu păcătuieşti, pentru a nu-l supăra şi astfel să te părăsească.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *