Despre Simbolul credinţei
5. Unde este cuprins pe scurt ceea ce trebuie să credem?
Ceea ce trebuie să credem este cuprins pe scurt în cele douăsprezece articole ale simbolului credinței sau al Apostolilor.
EXPLICAȚIE: a) Simbolul se numește semn, prin care o persoana sau un lucru se deosebește de altul. De pildă: crucea este simbolul creștinului. b) Simbol se mai numește o învățătură prescurtată; aici se ia în acest înțeles, și înseamnă prescurtarea întregii credințe a lui Cristos.
Se numește Simbolul Apostolilor pentru că Apostolii ne-au predicat credința după Cristos, și, după părerea multor învățați, chiar tot ei, mai înainte de a se împrăștia în lumea întreagă au alcătuit acest simbol, cuprinzând în el cele mai însemnate învățături ale lui Cristos.
6. Spune Simbolul Apostolilor.
- Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul creatorul cerului și al pământului;
- și în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru;
- care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioară;
- a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat;
- s-a coborât în iad; a treia zi a înviat din morți;
- s-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul;
- de unde are să vie să judece pe vii și pe morți.
- Cred în Duhul Sfânt;
- sfânta Biserică catolică, împărtășirea Sfinților;
- iertarea păcatelor;
- învierea morților;
- viața veșnică. Amin.
EXPLICAȚIE: În aceste douăsprezece articole se cuprinde miezul adevărurilor descoperite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. De aceea trebuie să bagi bine de seamă la explicațiile acestor articole, pentru ca să poți cunoaște mai bine credința și totodată să știi cum s-o mărturisești.
I. Un mucenic al crezului. Un gingaș copilaș, numit Petru, și care avea nu mai mult de 8 sau 9 ani, întorcându-se într-o zi de la școală, se întâlni cu unchiul său, care, știind că nepoțelul primea lecții de la un preot, îl întrebă cu dispreț, ce-a învățat la acea școală. Petru îi răspunse cu curaj, că a învățat «Cred în Dumnezeu» și începu a-l spune, iar moșul său, care era un necredincios, ba chiar un eretic, îl întrerupse cu furie și-l amenință, dacă mai aude așa ceva din gura lui. Băiatul fără frică și hotărât repetă: «Eu cred, eu cred».
Trecură patruzeci de ani de la această întâmplare și micuțul Petru ajunse preot învățat și zelos. El primise de la Papa Inocențiu IV sarcina de a curăți Italia de Nord, mai ales Lombardia, de erezie. Acești eretici, fiind turbați contra lui și mai ales pentru succesul lui uimitor, se hotărâră să-l omoare. Era sâmbătă Paștilor 1252. Sfântul nostru, preot dominican, plecă de la Como (oraș în Italia de nord) spre Milano; ajungând aproape de o pădure a fost atacat de doi nelegiuiți asasini, trimiși de acei eretici. Loviturile fură mortale, unul îi trase în cap cu o secure, iar el, căzând jos, se ridică în genunchi cu foarte mare greutate, murmurând încă odată – Cred în Dumnezeu – și cu degetul înmuiat în sângele său scrise pe pământ cuvântul: Cred… și acesta căzu mort de o nouă lovitură, de data aceasta de cuțit, în inimă.
Crezul, înțeles bine, a făcut din el un bun creștin, un sfânt și un mucenic. El e Sfântul Petru Mucenicul.
(Viața Sf. Petru)
II. Crezul, cuvântul de ordine. În cele dintâi secole ale creștinismului, când vreun străin voia să ia parte la adunările credincioșilor, o santinelă îl întrebă care-i cuvântul de ordine. Dacă necunoscutul voia să intre trebuia să recite cele douăsprezece articole ale Simbolului apostolilor, altfel era îndepărtat.
(Jouve, Le Cathechiste)
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.