Prefaţă

Copilăria este cea mai frumoasă parte a vieții omului. Și este știut, că omul, chiar și la bătrânețe, nu se prea îndepărtează de calea, pe care a apucat-o în copilărie. De aceea copiii trebuie îndrumați pe calea cea sigură a virtuților creștinești printr-o creștere bună, Creștinească. Aceasta însă nu se poate avea decât numai prin învățătura sârguincioasă și sigură a Catehismului.

La acest scop se ajunge cu mare greutate, mai ales când este vorba de copii. Aceștia au o memorie foarte mare, dar ușor se distrag și se plictisesc, când cuvintele catehetului nu le trezește atenția și nu le stârnește curiozitatea. Din fire, mai cu seamă copiii, se simt atrași de orice pildă și cu ușurință țin aminte. Pentru aceasta Domnul Nostru, Isus Cristos, învață poporul prin parabole, asemănări și pilde. Tot așa trebuie să se predice Catehismul atât la cei mici cât și la cei mari, dacă voim ca învățătura creștinească să fie înțeleasă mai ușor.

Iată ce m-a făcut ca, după mai mulți ani de muncă, să tipăresc această cărticică, care nu-i decât Catehismul prescurtat al Episcopiei noastre Catolice de Iași tălmăcit pe înțelesul tuturora, aducând pilde din Sfânta Scriptură, ori din istoria bisericească, ba chiar și din istoria profană. Acesta este foarte folositor. Mai întâi face învățătura ori chiar numai citirea catehismului plăcută, apoi arată tuturora că religia nu-i numai o teorie, ci trebuie pusă în practică. Ceea ce poate fi cu putință oricărui om, după cum o dovedesc pildele ce ni le-au dat alții, care se aflau în aceleași împrejurări, ori chiar mai grele și mai delicate decât noi.

Întreaga lucrare se va tipări în patru numere din Biblioteca populară catolică.

Întâiul număr va cuprinde tot Crezul.

Al doilea: Cele șapte Sacramente.

Al treilea: Poruncile lui Dumnezeu și ale Sf. Biserici.

Al patrulea va încheia explicarea Catehismului, explicând Tatăl nostru, Bucură-te Marie, virtuțile, și păcatele capitale.

Pentru a face cu folos catehismul, să se păstreze următoarele reguli:

1. Să se împartă tineretul, chiar și copiii, după capacitatea lor în mai multe secții. De pildă; care știu carte într-o secție și ceilalți în altă secție, ba chiar și în mai multe secții după silință.
2. Să se ție registre, în care să se consemneze lipsa și prezența fiecăruia.
3. Să se introducă, dacă-i cu putință, împărțirea unor premii, într-o zi anumită pentru cei cari frecventează regulat și învață mai bine.
4. Dascălul (catehetul) să se pregătească bine, mai înainte de a începe catehismul.
5. Să citească el singur mai întâi rar și deslușit întrebarea, răspunsul și explicațiunea însemnată în catehism. Apoi să înceapă de la capăt numai întrebarea și răspunsul, iar tineretul, ori copiii, să repete după dânsul de atâtea ori, până ce vor învăța răspunsul pe de rost. Dascălul să citească la sfârșit exemplul, pildele și învățătura practică unde este, fără ca tinerii ori copiii să repete după dânsul.
6. Ca să fie sigur că tinerii au înțeles, trebuie să-i întrebe după catehism, iar ei să răspundă cât se poate cu cuvintele din catehism.
7. Să nu se treacă mai departe până când cea mai mare parte dintre tinerii prezenți n-au învățat răspunsul arătat în catehism.
8. În timpul catehismului să se păstreze cea mai mare tăcere și rânduială mai cu seamă dacă se face în biserică. De aceea să se așeze flăcăii de o parte și fetele de altă parte; tot așa, băieții de o parte, și fetițele de altă parte.
9. Dascălul (catehetul) să fie punctual, adică să fie prezent la timpul hotărât pentru catehism, ca tinerii și copiii să nu se plictisească așteptându-l.
10. Să fie bun și evlavios, ca nu cumva să fie luat în râs, că tocmai el nu face ceea ce învață pe alții, pentru că atunci tineretul se dezgustă de învățătura ce le-o face. Astfel ar strica mai mult viața lui cea rea, decât însăși neștiința.