Meniu

Şi noi putem păcătui

Ca şi Adam şi Eva, şi noi, pentru că suntem liberi, putem să nu ne supunem poruncilor lui Dumnezeu şi să comitem păcate.

  • Dacă nesupunerea noastră faţă de poruncile lui Dumnezeu este uşoară, – ca o minciunică, o ceartă, un cuvânt urât – atunci păcatul comis nu ne ia viaţa divină, chiar dacă murdăreşte puţin frumuseţea sufletului nostru. Acest păcat este numit "lesne-iertător", pentru că este iertat mai uşor de Dumnezeu.
  • Dacă, însă, nesupunerea noastră faţă de poruncile lui Dumnezeu este mult mai gravă – ca uciderea unei persoane, comiterea unor fapte necurate, înjurătura, furtul unei sume însemnate de bani, neparticiparea la sfânta Liturghie în zi de duminică şi sărbătoare etc. -, atunci păcatul murdăreşte îngrozitor sufletul nostru, ne face să pierdem viaţa divină şi merităm infernul care este ca o moarte veşnică. Pentru aceasta, este numit păcat "de moarte".

Aminteşte-ţi, însă, că nimeni nu poate face un păcat fără să ştie sau fără să vrea!

De fapt, pentru a face un păcat, trebuie:

  • să ştim că ceea ce vrem să facem
  • este oprit de Dumnezeu şi, în ciuda acestui fapt,
  • vrem totuşi să facem.

Când face omul un păcat?

Omul face un păcat când calcă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii cu ştiinţă şi voinţă.

Când face omul un păcat de moarte?

Omul face un păcat de moarte, când calcă, în lucru mare, cu ştiinţă şi voinţă deplină, o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii.

© Editura Sapientia, Str. Th. Văscăuţeanu 6, RO–700462-Iaşi, www.editurasapientia.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *