Meniu

Despre cele trei persoane dumnezeieşti

17. Câte persoane sunt în Dumnezeu?

În Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

EXPLICAȚIE: E greu să înțelegeți bine ce se cheamă o persoană, totuși, să explic puțin. Persoană numim o ființă inteligentă, care-i desăvârșită în sine și deosebită de toate celelalte ființe de aceeași fire, adică poate exista fără să fie unită cu altceva. Așa, de pildă, sufletul nostru există în mod natural în afară de a fi unit cu trupul nostru.

Dar fiecare dintre noi este o persoană, pentru că fiecare poate exista fără ceilalți oameni. De aceea oricare înger și oricare diavol e o persoană. Din contră, calul, boul, pisica, piatra, copacul, nu sunt persoane pentru că nu sunt ființe inteligente (nu au minte), dar sunt făpturi. Noi suntem persoane create; în Dumnezeu însă sunt trei persoane dar necreate, adică veșnice, au existat întotdeauna. Aceste persoane și în Dumnezeu sunt deosebite între dânsele.

Au fiecare câte un nume: cea dintâi se numește Tatăl, a doua Fiul, și a treia Sfântul Duh; dar așa că Tatăl nu-i Fiul; Fiul nu este Sf. Duh; Sf. Duh nu este nici Tatăl, nici Fiul, precum nici eu nu sunt unul dintre voi, și nici unul dintre voi nu este un al treilea.

18. Este fiecare persoană Dumnezeu adevărat?

Da! Tatăl este Dumnezeu adevărat, Fiul este Dumnezeu adevărat, și Sfântul Duh este Dumnezeu adevărat.

19. Și cu toate acestea este numai un singur Dumnezeu?

Da. Aceste trei persoane sunt numai un singur Dumnezeu.

EXPLICAȚIE: 1. Că fiecare din aceste persoane este Dumnezeu adevărat, ne-o spune Sf. Scriptură. a) Tatăl e numit Dumnezeu: «Binecuvântat Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos» (1Pt. 1,3); b) Fiul e numit Dumnezeu: «Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit…; este adevărat Dumnezeu și viața veșnică.» (1In. 5,20). c) Duhul sfânt e numit Dumnezeu de Sf. Petru către Anania: «Anania, cum ți-a ispitit satana inima ca să minți Duhului Sfânt?… n-ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu». (Fap. 5,3-4). 2. Cu toate acestea nu sunt trei Dumnezei, ci numai unul singur, pentru că toate trei au aceeași fire Dumnezeiască.

20. Nu este vreuna din aceste persoane mai bătrână sau mai puternică decât alta?

Nu! Nici una din aceste persoane nu este mai bătrână sau mai puternică decât alta, căci toate trei sunt din veșnicie; ele sunt deopotrivă de puternice și desăvârșite.

EXPLICAȚIE: 1. Dacă toate trei persoane au aceeași fire dumnezeiască, nu se poate să fie una mai bătrână decât alta, pentru că atunci aceeași fire dumnezeiască ar fi tânără și bătrână, puternică și slabă, veșnică, adică, fără început și cu început, ceea ce-i cu neputință. Deci, fiindcă Dumnezeu este veșnic și desăvârșit, cum s-a spus la numărul 1, înseamnă că toate trei persoanele sunt veșnice, puternice și desăvârșite.

2. Cum însă se întâmplă aceasta că sunt trei persoane, toate trei deosebite una de alta, toate trei deopotrivă perfecte (desăvârșite), toate trei numai un singur Dumnezeu, este un mister, adică un adevăr descoperit de Dumnezeu, ce trebuie să-l credem, deși nu-l pricepem cu mintea noastră.

21. Cum se numește misterul unui Dumnezeu în trei persoane?

Misterul unui Dumnezeu în trei persoane se numește Sfânta Treime.

EXPLICAȚIE: 1. Când numim Sfânta Treime nu înțelegem o persoană chemată Sf. treime, dar înțelegem cele trei persoane dumnezeiești distincte între ele, adică: Tatăl, Fiul și Sf. Duh.

2. Că acest adevăr este un mister se înțelege de la sine, pentru că noi cu mintea noastră mărginită nu putem pricepe cum se poate ca trei persoane distincte între ele să fie tot numai un singur Dumnezeu. Totuși trebuie să credem aceasta pentru că Dumnezeu ne-a descoperit-o – a) În Vechiul Testament se citește că Dumnezeu zise la facerea omului: «Să facem pe om după asemănarea noastră»; după ce Adam păcătui, Domnul zise: «Iată că Adam a devenit ca și unul dintre noi…». Din acestea se cunoaște că în Dumnezeu sunt mai multe persoane, altfel nu se explică pentru ce a spus: să facem… ; ca și unul dintre noi. – b) În Noul Testament sunt mai multe locuri în care se vorbește despre aceste trei persoane ca de un singur Dumnezeu, adică despre Sf. Treime. Să ne fie de ajuns însă numai următoarele vorbe ale lui Isus către Apostoli: «De aceea mergeți și învățați toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh» (Mt. 28,19).

Pilde

I. Timpul. Timpul se compune din trecut, prezent și viitor. Trecutul nu-i nici prezentul, nici viitorul (ieri, de pildă, nu-i nici azi nici mâine), prezentul nu-i viitorul, dar nici trecutul (azi nu-i nici mâine, nici ieri); și viitorul nu-i nici trecutul, nici prezentul (mâine nu-i nici ieri, nici azi). Prin urmare sunt trei lucruri cu totul deosebite, însă cine poate spune că nu formează împreună același lucru, adică: Timpul?

Iată o închipuire a Sf. Treimi în care sunt trei persoane distincte, dar numai un singur Dumnezeu!

 

II. Sfântul Augustin. Sfântul Augustin, care a fost unul din geniile cele mai mari ale lumii, scria o carte asupra misterului Prea Sf. Treimi.

În timpul acesta voi să facă o plimbare la țărmul mării, spre a-și înviora mintea obosită, căci se chinuia să priceapă acest mister; deodată văzu un băiețel care făcuse o gaură în nisip și cu o lingură luă apă din mare și o vărsa în ea. Observându-l mai mult timp și mirându-se cum băiețelul își urmă treaba cu seriozitate, îl întrebă, ce voia să facă…

– Vreau, răspunse copilașul, să pun toată marea în această gaură!

– Da nu știi că vrei să faci ceea ce nu-i cu putință; nu vezi cât de întinsă e marea?

– E adevărat, răspunse băiatul!

Totuși, mult mai ușor aș putea face eu aceasta, decât tu să înțelegi misterul Prea Sf. Treimi.

Zicând aceasta, dispăru. Băiețelul era un înger!

Practică: Să credem cu tărie acest mister, plecând capul înaintea Sf. Treimi, care este un Dumnezeu nemărginit de perfect și adevărat, pentru că El ne-a descoperit acest adevăr și este nesfârșit… de vrednic de crezare mai mult decât cel mai învățat și puternic om.

22. Prin ce semn arătăm credința noastră în Sf. Treime?

Arătăm credința noastră în Sf. Treime prin semnul Sfintei Cruci.

23. Cum se face semnul Sfintei Cruci?

Semnul Sfintei Cruci se face punând vârful degetelor mâinii drepte mai întâi la frunte, după aceea la piept, apoi la umărul stâng, și în sfârșit la umărul drept, zicând: În Numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Amin.

EXPLICAȚIE: Prin semnul Sf. Cruci noi mărturisim credința în Sf. Treime, pentru că făcând-o numim numele celor trei persoane: Tatăl, Fiul și Sf. Duh. Ba mai mult. Prin Sf. Cruce mărturisim și misterul răscumpărării noastre, pentru că, făcând cruce pe trupul nostru, ne amintim de acea cruce pe care Isus Cristos a fost răstignit, a pătimit și a murit. De aceea crucea, precum este semnul creștinului, este și arma cea mai puternică împotriva duhurilor necurate.

Pilde

I. Triumful Sf. Cruci. În anul 312 după Cristos, Maxențiu, fiind proclamat împărat la Roma, se puse în fruntea unei mari armate, compuse din 170.000 de pedestrași și 180.000 cavaleri, și declară război lui Constantin cel Mare spre a-i lua Galia. Constantin, deși avea numai 40.000 de soldați, totuși se decise numai decât să nu-i lase timp spre a se întări, ci coborî Alpii și îl ajunse la podul Milvio lângă Roma. Într-o zi, pe când el se afla în fruntea armatei sale, îi apăru pe cer, pe la amiază, o cruce strălucitoare în direcția soarelui, împrejurul căruia erau scrise aceste cuvinte: «In hoc signo vinces» (prin acest semn vei învinge).

Această vedenie, la care a fost martoră întreaga armată, a mișcat foarte mult pe Constantin, mai cu seamă pentru că el era încă păgân. Toată ziua aceea el nu se gândea decât la ceea ce ar fi însemnat aceasta.

Noaptea următoare aceeași cruce îi apăru din nou, și Isus Cristos îi porunci să pună chipul crucii pe steagurile sale. Dimineață, alături de aquilele romane, se văzu un alt steag necunoscut, deasupra căruia era o cruce, iar la mijloc se citea monograma lui Cristos. Era 28 octombrie 312. Maxențiu, sigur de izbândă, trecu TIBRUL pe un pod mișcător, compus din două părți, cu planul de a amăgi pe Constantin să vină pe pod, după care el s-ar fi retras înapoi despărțind cele două părți ale podului, și ar fi făcut ca Constantin să se înece în acel fluviu. Maxențiu își înșiră armata. O parte pe pod o parte în apropierea fluviului, iar Constantin pe șesul din apropiere. La întâia ciocnire cu linia lui Maxențiu fu ruptă, ba chiar soldații rămaseră înecați în acea apă în care voia să piară dușmanul său. Dumnezeul creștinilor își ținu cuvântul și Labărul Crucii a doua zi intră triumfător în Roma, semn veșnic de putere și de izbândă.

(Darras. Hrist: generale de l’Englise)

 

II. Un act de superstiție? O tânără evlavioasă, luând parte la un prânz în societate, mai întâi de a se pune la masă își făcu cu evlavie semnul Sf. Crucii. Un ofițer văzând-o îi zise: «Îndrăzniți încă să vă arătați, că faceți în societate un act de superstiție?». «O, nu, răspunse tânăra, nu-i un act de superstiție, ci de slavă, pentru că-i semnul prin care mă arăt creștină, precum dumneata te arăți militar cu deviza militară». Ofițerul rămase rușinat.

 

III. Puterea crucii. Sfântul Anton, pustnicul îndură o crudă luptă cu diavolul care căuta cu orice preț să-l facă să păcătuiască.

Nu numai că-l necăjea cu ispitele cele mai groaznice, dar câteodată îi apărea sub formele cele mai curioase și îngrozitoare, de câine, de șarpe ș.a.

Însă, când îi apărea, Sf. Anton făcea semnul crucii și numaidecât dușmanul infernal o lua la fugă. De aceea obișnuia să spună ucenicilor săi: «Credeți-mă, ajunge semnul Sf. Crucii pentru a alunga cu rușine orice diavol…».

(Viața Sf. Anton)

© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată.