Meniu

Despre iertarea păcatelor

Articolul X al Simbolului

Prin acest articol al crezului noi mărturisim că Isus Cristos a lăsat Bisericii sale, adică Apostolilor și urmașilor lor, puterea de a ierta orice păcat. Păcatul însă este orice faptă rea împotriva poruncilor lui Dumnezeu și ale Bisericii. De aceea aici se va arăta cum poate omul face un păcat, de câte feluri este păcatul și ce pedepse îl așteaptă pe acela care-l face.

107. Când face omul un păcat?

Omul face un păcat, când nu păzește cu voie și cunoștință o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii.

EXPICAȚIE: Omul este făptura lui Dumnezeu și de aceea trebuie să se supună voinței Lui. Când omul se împotrivește acestei voințe a lui Dumnezeu, călcând vreo poruncă de-a Lui, atunci păcătuiește; adică supără și necinstește pe Dumnezeu, neascultându-l. Omul însă fiind o făptură, care are minte și voință, păcătuiește numai când cunoaște porunca lui Dumnezeu sau a Bisericii și vrea s-o calce cu răutate.

108. Ce porunci trebuie să păzim?

Noi trebuie să păzim cele zece porunci ale lui Dumnezeu și cele cinci ale Bisericii.

EXPLICAȚIE: Noi suntem fiii lui Dumnezeu, iar El, ca Părintele și stăpânul nostru, are grijă de sufletul nostru și vrea să ne facă fericiți. Pentru a ajunge la adevărata fericire ne-a dat zece porunci. Dacă noi călcăm vreuna din acestea, nu mai suntem vrednici de fericire, ci de osândă. Tot așa, autoritatea cea mai mare a Bisericii, adică Sf. Părinte Papă, ne-a dat încă cinci porunci, ce trebuie să le îndeplinim dacă voim să ajungem la fericire. Cine calcă vreuna din poruncile lui Dumnezeu ori ale Bisericii, face răul cel mai mare ce ar putea să fie.

109. În câte chipuri se poate face un păcat?

Un păcat se poate face cu gândul, cu cuvântul și cu fapta.

EXPLICAȚIE: Omul poate face un păcat în trei chipuri: a) cu gândul, adică dacă gândește ori dorește ceea ce Dumnezeu ori Biserica oprește, de pildă: cine se gândește să fure, ori dorește să facă lucruri necurate sau urâte (porunca a VI-a, a IX-a), săvârșește un păcat; b) cu cuvântul, adică când se spun vorbe oprite, de pildă; cine spune minciuni, vorbe necuviincioase, ori înjură, ori blestemă, păcătuiește; c) cu fapta, adică când face ceea ce Dumnezeu oprește, ori nu face ceea ce Dumnezeu poruncește, de pildă: cine fură, cine nu ascultă de părinți, cine nu ascultă Sf. Liturghie în ziua de Duminică, păcătuiește cu fapta.

110. Sunt toate păcatele deopotrivă de mari?

Toate păcatele nu sunt deopotrivă de mari, căci unele sunt mari sau de moarte, iar altele mici sau lesne iertătoare.

EXPLICAȚIE: Aici învățăm că păcatele ce le facem, pot fi mari sau mici. Cele mari se mai numesc și de moarte, pentru că sufletul celui ce face un asemenea păcat este ca și cum ar fi mort în fața lui Dumnezeu. Cele mici se mai numesc lesne iertătoare, pentru că nu fac sufletul mort în fața lui Dumnezeu și pot fi iertate foarte ușor.

111. Păcatul de moarte este un rău mare?

Da, păcatul de moarte este cel mai mare rău, pentru că printr-însul omul supără foarte tare pe Dumnezeu și se face vrednic de pedeapsa veșnică a Iadului.

EXPLICAȚIE: Păcatul de moarte este un mare rău pentru patru pricini:

1. Pentru că dezbracă sufletul de harul dumnezeiesc. Sufletul nostru are două vieți: viața naturală ca duh, și aceasta n-o pierde niciodată pentru că este nemuritor; viața suprafirească ce i-o dă harul sfințitor. Dacă omul face un păcat de moarte, sufletul lui moare duhovnicește, adică este dezbrăcat de frumusețea harului.

2. Dezbracă sufletul de orice merite pentru cer. Omul cu toate faptele bune, ce le-ar fi făcut mai înainte de a fi săvârșit un păcat de moarte, n-are nici un drept la împărăția cerului.

3. Orice bine ar face omul în stare de păcat de moarte, sufletul său nu are nici un merit pentru cer; poate însă dobândi de la Dumnezeu harul ca să se întoarcă, ori alte haruri.

4. Pentru că acest păcat osândește sufletul la Iad. Această pedeapsă este o adevărată moarte veșnică. Toate acestea se pot înțelege mai ușor prin pilda unui copac altoit. Cât timp altoitul nu-i rupt, copacul face fructe frumoase și gustoase. Îndată ce altoiul s-a rupt, copacul altoit își pierde a doua viață ce o căpătase prin altoire și rămâne cu viața sa sălbatică de mai înainte; nu mai face fructe bune, ci numai sălbatice. Pentru grădină un astfel de copac este ca și cum n-ar fi, adică e mort și va trebui să se arunce în foc.

112. Trebuie multe păcate de moarte ca să ne facem vrednici de pedeapsa veșnică a iadului?

Ca să ne facem vrednici de pedeapsa veșnică a iadului, este de ajuns un singur păcat de moarte.

EXPLICAȚIE: precum o singură străpungere prin inimă făcută cu sabia este de ajuns ca omul să moară, tot așa, un singur păcat de moarte duce sufletul la Iad, la moartea cea veșnică.

113. Când face omul un păcat de moarte?

Omul face un păcat de moarte, când calcă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii în lucru mare, cu știință și voință deplină.

EXPLICAȚIE: Pentru ca un păcat să fie de moarte trebuie să se încalce trei condiții. 1. Încălcarea unei porunci a lui Dumnezeu sau a Bisericii în lucru mare, de pildă, a înjura pe Dumnezeu, pe sfinți, s. a.; ori împrejurări, de pildă a fura de la o femeie săracă, de exemplu, furca de tors, din care-și trage sursa de existență, care se hrănește numai cu torsul. 2. Să se calce cu cunoștință, adică să cunoască că ceea ce face este un rău mare. 3. Cu voință deplină, adică cel ce păcătuiește să nu fie silit de alții ca să facă răul.

Pildă

Întâiul păcat și iadul. La o școală a Părinților Iezuiți în Austria venea un copilaș așa de drăguț și cuminte, încât toți îl chemau îngeraș. Într-o noapte muri pe neașteptate, năpădindu-l sângele pe gură. Tatăl lui veni la Superiorul Colegiului, rugându-l să săvârșească o Liturghie pentru dânsul. Preotul îmbrăcat în odăjdiile sfinte, voind să iasă din sacristie pentru a merge la altar, e împiedicat de o putere nevăzută, care-i închidea ușa din față; o deschise a doua oară, și cu o mai mare forță se închide. Rămâne ca trăsnit și îngrozit și întrebă: «În numele lui Isus Cristos spune-mi cine ești?»

– «Ah! Părinte, sunt sufletul copilului mort astă noapte. Să nu spui Liturghia pentru mine: sunt condamnat». – «Cum condamnat? Tu care erai pilda celorlalți?» – «Nenorocitul de mine! Răspunse, e adevărat: eu am trăit întotdeauna în harul lui Dumnezeu. Dar acasă, fiind culcat, am consimțit la niște gânduri rele; îndată mi s-a rupt în piept o venă, și, curgându-mi sângele, am murit fără căință și fără spovadă și pentru aceasta mă aflu în iad».

– Zicând aceasta, dispăru.

(Zaccaria p. 422)

Practică: Am învățat că păcatul de moarte este cel mai rău ce poate fi, pentru că ne face urâți înaintea lui Dumnezeu și ne duce în iad.

De aceea la orice treabă să ne gândim bine dacă fapta ce voim să o facem este plăcută lui Dumnezeu ori nu. Iar dacă din nefericire am făcut vreun păcat de moarte să ne spovedim numaidecât ca nu cumva să murim pe neașteptate și să ne pierdem pentru totdeauna.

114. Când face omul păcat lesne-iertător?

Omul face un păcat lesne-iertător, când calcă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii în lucru mic, ori în lucru mare, dar fără știință sau voință deplină.

EXPLICAȚIE: Am văzut că păcatul de moarte este călcarea unei porunci a lui Dumnezeu ori a Bisericii în lucru mare. Păcatul lesne-iertător însă este tot călcarea unei porunci a lui Dumnezeu ori a Bisericii dar în lucru mic. De pildă porunca lui Dumnezeu oprește să furi. Dacă tu furi câteva pere ori mere faci un păcat mic, adică lesne-iertător. Dar dacă furi un sac de pere sau de mere faci un păcat mare, pentru că un sac de pere ori de mere este un lucru însemnat, și furându-l pricinuiești pagubă mare stăpânului. Numai în caz că cineva nu bagă bine de seamă, ori n-are voință deplină și calcă legea lui Dumnezeu în lucru mare, atunci iarăși nu face un păcat mare. Cu toate acestea păcatul lesne iertător este întotdeauna un rău: a) pentru că ne răcește iubirea către Dumnezeu; b) pentru că ușor ne duce la păcatul de moarte; c) pentru că atrage asupra noastră pedeapsa lui Dumnezeu atât în această viață cât și în cealaltă.

Pilde

Fură o sfeclă și moare spânzurat. Pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, un asasin, după ce îngrozise Nordul Franței, muri spânzurat pentru nelegiuirile sale. Dar înainte de a fi spânzurat se căi de crimele sale și primi pedeapsa ca o îndestulare pentru atâtea răutăți.

Multă lume se adunase să-l vadă murind. Urcând palcul spânzurătoarei ceru voie să vorbească: «Prietenilor, zise el celor de față, voi vedeți că eu sunt omul cel mai nefericit, sfârșitul meu e foarte urât. Dar învățați din pățania mea! Eu n-am fost întotdeauna rău: am devenit însă încetul cu încetul. Am început șirul crimelor mele cu o greșeală mică… furând o sfeclă.»

(Berardi Catehism)

Practică: Dragii mei, să nu vă jucați cu focul, spune mama la copilașii săi.

Tot așa vă spun și eu să nu vă jucați cu păcatele cele mici și să nu ziceți: Dar… ce e o mică minciună spusă din glumă?

Ce-i un fruct furat din grădina vecinului? Ce-i un gologan găsit în casă, sub masă, ce-l ascund și nu-l dau mamei? Lucruri mici, copilării! Dar vai de cel ce crede că asemenea fapte sunt nimicuri ce nu trebuie luate în seamă. Minciuna ce ai spus-o mai întâi din șagă, ți-a micșorat rușinea, apoi vei spune încă mai ușor alta și alta până ce vei ajunge un mare mincinos, ba chiar un sperjur.

Din cercetările făcute s-a dovedit că sute și sute de condamnați au început nelegiuirile lor furând un fruct, o țigară lucruri mărunte, și apoi încetul cu încetul au ajuns la spânzurătoare.

115. Pot fi iertate păcatele în Biserica lui Isus Cristos?

Da, în Biserica lui Isus Cristos pot fi iertate toate păcatele, prin Botez sau prin Pocăință.

EXPLICAȚIE: Precum am spus la începutul acestui paragraf, Isus Cristos a dat Bisericii sale puterea de a ierta păcatele. Pentru acest scop a lăsat Botezul și Pocăința (spovada). Despre aceste două sacramente voi vorbi mai mult în partea a II-a.

116. Care păcate sunt iertate prin Botez?

Prin botez este iertat păcatul strămoșesc și toate păcatele făcute înainte de Botez.

EXPLICAȚIE: Am învățat mai înainte că omul se naște în dușmănie cu Dumnezeu din pricina neascultării lui Adam. Pentru că omul să se împace cu Dumnezeu, Isus Cristos a orânduit Botezul prin care se șterge orice pată pricinuită în sufletul nostru de păcatul lui Adam. Dar de multe ori se botează și oamenii mari, de pildă păgânii, și a acestora li se șterge nu numai păcatul strămoșesc, dar toate celelalte păcate ce le-ar fi făcut în toată viața lor, până în ceasul când sunt botezați.

117. Care păcate pot fi iertate prin pocăință?

Prin pocăință pot fi iertate toate păcatele făcute după Botez.

EXPLICAȚIE: Isus Cristos știind că omul după ce a fost botezat, ușor poate să-și păteze sufletul păcătuind din nou, a orânduit Pocăința, adică Spovada, prin mijlocul căreia dobândim iertarea tuturor păcatelor făcute după Botez, fie ele oricât de mari și oricât de multe.

(Vezi partea II, Pocăința)

Practică: Să mulțumim Bunului Dumnezeu că a avut milă de noi, și nea lăsat Botezul și Pocăința prin mijlocul cărora putem să ne curățim sufletul de orice păcat și să devenim fiii săi și moștenitorii împărăției cerești.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată.